Amintiri 9 – „I do not apologize, that was my life, but I did not want this thing for you”

Mama a spus în repetate rânduri, că pe vremea cînd era gravidă cu mine, la noi se afla in gazdă un unchi venit de la Craiova să dea admitere la facultate și care în loc să se pregătească pentru examene, citea romane.

După părerea dânsei, faptul că-l vedea citind toată ziua a avut influență asupra fătului (adica asupra mea). Așa o fi, daca spune ea (eu personal nu-mi amintesc).

De pe la vârsta de 8 ani am început să citesc tot ce-mi cădea în mână, împrumutând cărți de la biblioteca școlii și mai târziu de la biblioteca publică. Bolile copilăriei (pojar , oreion etc) care mă țineau în casă pentru cel putin o săptămână, reprezentau pentru mine o lungă perioadă de lectură, biata mama fiind obligată să alerge nu numai dupa medicamente, ci și după cărți la librărie.

Cât privește partea cu cititul în locul învațatului, aici nu sunt totalmente de acord, eu neînlocuind total învatatul cu cititul , dar în domeniul învațăturii preferând să trăiesc precum marii fotbaliști, “din talent”.

Lectura asta intensă m-a făcut la un moment dat să mă simt un pic “diferit” față de cei din generația mea. Vreau să subliniez că în generația mea diferențele nu erau foarte pronunțate, valorile fiind cam aceleași pentru toata lumea (aceleași repere morale, aceeași muzică ascultată, etc).

După părerea mea, nu la fel stau lucrurile în generația ta, unde între “diferiți” și restul lumii se cască o prăpastie.  Eu nu am regrete că te-am îndrumat spre lectură ( iți amintesti: TOATE PÂNZELE SUS?) și nu declar precum “Don Corleone”: „I DO NOT APOLOGIZE , THAT WAS MY LIFE , BUT I DID NOT WANT THIS  THING FOR YOU !”   

Din contră, pot să spun ca am fost extrem de plăcut surprins, când am aflat ca ești interesat de Carlos Gardel și istoria tangoului. Problema extrem de severă este că, un procent de cam 75% dintre cei din generația ta, au blocat liftul între etaje în dreptul “șlagărului “ DRAGOSTEA DIN TEI.

Treaba părinților celor din generația ta și a celor care au venit după tine, ar fi după părerea mea, să încerce să reducă procentajul ăstora (….din tei) , un procentaj extrem de agresiv la adresa “diferiților”.  De ce s-a ajuns aici la nivel planetar comportă o discuție amplă, pe care poate că o vom purta cândva.  

Dar sa revenim la povestire. Simțindu-se “diferit’’, după terminarea celor opt clase la Liceul Rosetti , taică-tu a dat (și a luat) examenul de admintere în Liceu la I.L.Caragiale, școală aflată pe vremea aceea în” IVY LEAGUE-ul “ liceelor bucureștene. Acest lucru a presupus prima ieșire din micul meu paradis particular al cartierului Floreasca și pătrunderea într-o lume nouă. A fost un fel de depășire a “NUTBUSH CITY LIMITS” , despre care iți voi povesti în episodul următor.