Amintiri 7 – Floreasca has it all

Acum cand se apropie sarbatorile de iarna, sa vedem cam ce era de facut in cartier in acest anotimp. Vazusem la televizor la Jocurile Olimpice de la Sapporo , meciuri de hokey pe gheata . In acel moment nu reusisem sa inteleg, de ce din 5 in 5 minute se schimbau liniile (cate cinci jucatori odata).

Trebuie sa stii ca in cartier era incorporat si clubul Dinamo, incadrat intre strazile Barbu Vacarescu, Calea Floreasca si Soseaua Stefan cel Mare. Multi tineri din cartier ce activau deja la diversele discipline sportive ale acestui club, erau transformati de catre atrenorii lor intr-un fel de “scouteri” si retrimisi in Floreasca in cautarea de noi talente.

Asa am ajuns eu sa practic diverse sporturi la nivel de tentativa. Spun la nivel de tentativa, pentru ca atitudinea parintilor in acesta problema era foarte ferma : INVATATURA FIRST !!!!

In timpul iernii cei de la echipa de hokey juniori Dinamo Bucuresti veneau cu crose si puckuri si organizau pe lacul inghetat ,“trialuri“ cu pustii din cartier.  Vreau sa spun ca dupa cinci minute de joc iti venea sa te intinzi pe gheata si sa nu te mai ridici, iar dupa o repriza de cinsprezece  minute picioarele iti faceau niste miscari ca la “Twist” (un dans la moda in acele timpuri). Atunci am inteles eu de ce se schimba “liniile” si respectul meu pentru acest sport a crescut exponential.

Am facut acest preambul, pentru a ajunge la subiectul principal al acestui episod si anume : Patinoarul Floreasca. In timpul verii restul lumii din Bucuresti venea in Floreasca la strand , iar in timpul iernii la patinoar. Dupa parerea mea, in acei ani, la intrarile in cartier ar fi trebuit sa se puna niste pancarte ca in USA, cu sloganul : FLOREASCA HAS IT ALL !!!

Ei bine, daca la patinaj pe lac puteai sa te duci imbracat cu “ce-o da Dumnezeu“, fiind exclusiv un apanaj al nostru, al baietilor, la patinoar situatia se schimba dramatic, pentru ca la patinoar veneau si fete.

Aici venea toata lumea imbracata cu tot ce era la moda. Mie imi impletise mama (mamaie pentru tine) un pullover cu modele “in spirala” foarte in trend si de care eram foarte mandru. La patinoar existau difuzoare ce transmiteau muzica non stop.

Ei bine tu (lordul protector) iti luai “aleasa” de mana si porneai cu ea pe ritmul muzicii, intr-o plimbare circulara pe gheata. Treaba asta semana foarte bine cu o logodna, unde tu, patinatorul experimentat, iti indrumai si protejai perechea prin viata, fiind in acelasi timp constient, ca in orice moment poate aparea unul care patineaza mai bine decat tine.

Tocmai cand te simteai mai bine, muzica se intrerupea si o voce solicita din difuzoare in mod imperios: VA RUGAM SCHIMBATI SENSUL DE PATINAJ! Atunci, avand o scurta senzatie ca ti-ai indrumat perechea intr-o directie gresita, ofereai cealalta mana si plecai exact in directie contrara. In mijlocul ghetii exista un spatiu liber (un fel de ochi al uraganului), creat de cei care patinau in cerc. Aici, daca cumva perechea te parasea din varii motive, puteai sa te asezi filozofic cu coccisul pe gheata pentru a privi: “THE WALK OF LIFE” .