Amintiri 49 –  INTRE RATIUNE SI SIMTIRE

Spre sfarsitul anului 2001, situatia internationala, cu atentatul 9/11, s-a complicat foarte tare, trimitand unde de soc in toata lumea si afectand, cu precadere, companiile aeriene.

Pe data de 11 Septembrie angajatii EL-AL, care erau vecini de palier cu noi, au hotarat sa ignore gramada de amenintari teroriste la adresa companiei lor, venite din toate partile planetei si sa ramana la serviciu. Din solidaritate cu ei, am hotarat sa ramanem si noi la birou. Nu cred ca, unii hotarati sa comita un atentat la adresa agentiei EL-AL Roma s-ar fi gandit ca niste  romani ar fi putut sa constituie “un scut uman”, dar atata am putut sa facem si noi pentru niste colegi de breasla (si pentru mine personal, amici de fumoar). Data asta nefasta, a constituit declansarea multor schimbari in lume si a modificat radical, procedurile din transportul aerian.

In octombrie 2001 procesul dintre TAROM si angajata locala a intrat intr-o noua faza.  Reclamanta, printr-o noua plangere, sesiza justitia italiana ca, atunci cand a fost restructurata de la Agentia Roma, motivul invocat  a fost de desfiintare a postului pe care dansa il detinea. Din noile sale informatii, rezulta ca pe postul ei fusese adus de la Bucuresti un oarecare domn Vasilescu, care activa in cadrul agentiei, fara un permis de munca valabil. Colegii mi-au spus :  DACA INTREABA CINEVA, O SA SPUNEM CA TE MAI FLENDURI SI TU PRIN AGENTIE, CA ORICE SEF DE ESCALA, DUPA CURSA !

In opinia mea, rationamentul era corect in cazul in care intreba cineva, dar isi pierdea total valabilitatea in cazul in care un inspector de la Guardia di Finanza “in civil”, mi-ar fi solicitat un bilet, iar eu as fi emis documentul. Ca as fi incasat eu un sut in “regiunea Ruhr” ar fi fost nimica toata, pe langa ce putea sa pateasca TAROM-ul. In aceste conditii, cu echilibrul personalitatii afectat rau de duelul intre ratiune si simtire si cu mari regrete pentru colegii de la Roma, la sfarsitul lunii noiembrie m-am intrors la Bucuresti, am prezentat conducerii punctul meu de vedere cu privire la noua situatie aparuta si “m-am dat in disponibil”. Gandind ca experienta mea de practician poate fi utila aici, m-am reangajat ca economist la Biroul Contracte Handling. Ajuns in pragul varstei de 45 de ani, mi-am spus ca o slujba linistita, de birou, ma poate ajuta sa-mi mai vad si eu de viata personala.

SA O CREZI TU, CONSTANTINE !