Amintiri 45 –  CIAO ITALY !

Primul meu contact cu italienii in anii ’60, a fost furnizat de o emisiune difuzata la matineu pe postul de radio national, intitulata : “ La microfon , melodia preferata”. Pe principiul “cere si ti se va da”, formai un numar de telefon si spuneai : „SUNT CUTARESCU, DIN COMUNA CUTARENI SI DORESC MELODIA “CIRIPITA”!” Asta era in teorie, in practica tu puteai sa ceri “cate in luna si in stele” si cu totul altcineva decidea daca ti se va da, sau nu. Cum partidul aflat la putere in Romania se afla in bune relatii cu Partidul Comunist Italian, majoritatea covarsitoare a melodiilor “vest” ce se difuzau in aceasta emisiune “ca sa fie, sa se gaseasca”, proveneau din Italia si asfel toata lumea  auzise de RITA PAVONE si GIANNI MORANDI. In ceea ce il priveste pe REMO GERMANI si al sau “hit” : “La ragazza del mio cuore sei”, aceasta melodie devenise un adevarat “slagar” in rindul posesorilor de motorete si scutere din Floreasca. In anul 2000  contactul cu” I miei amici italiani” urma sa aibe cu totul alte valente. Dar, sa incepem cu inceputul.  La Agentia TAROM Roma aparuse o situatie extrem de delicata, generata de angajata locala de acolo. Fiind cetatean italian, la un moment dat , dansa a ignorat intelegerea facuta si a solicitat sa fie retribuita conform legislatiei muncii din Italia, adica cu un salariu sensibil mai mare, decat aveau toti cei 3 angajati romani de acolo, la un loc. Pusa in aceasta situatie, agentia i-a reziliat contractul, dansa apeland la justitia italiana si dand TAROM-ul in judecata. Ca o paranteza, intrebind mai tarziu un patron Italian despre legea muncii de aici, am primit urmatorul raspuns:

„IN 1968, ATUNCI CAND REVOLUTIA A LUAT SFARSIT IN EUROPA, IN ITALIA A CONTINUAT SI ANGAJATUL ARE DREPTUL SA-SI DEA PATRONUL IN JUDECATA SI SA-L “BELEASCA” !” (Am redat aici parerea personala a dansului). Atunci cand cerusera permisul de sogiorno pentru mine, cei de la agentie, din precautie, o facusera doar pentru activitatea “nelucrativa” de simpla supervizare a curselor TAROM pe aeroportul Fiumicino. In realitate, eu trebuia ,in primul rand, sa le dau o mana de ajutor (cu vanzare de bilete etc) celor din agentie aflati intr-o situatie foarte dificila, colegul de pe aeroport Florin Groman (Dumnezeu sa-l odihneasca), pe care l-ai cunoscut, fiind pus in majoritatea cazurilor sa se descurce singur. Mi-am spus ca ma indrept spre o noua situatie complicata, fara sa stiu ca aceasta avea sa devina si mai dificila. Ca sa clarific, in 1992 cand scosesem la Madrid agentia din ambasada, spaniolii ne acordasera permise de rezidenta “cu titlu de exceptie”, adica doar cu drept de munca pentru Compania TAROM Spania. Dupa asta, conform legislatiei UE, informasera toate tarile membre de statutul nostru.  Eu, obtinand viza Schengen cu ajutorul colegilor de la Agentia TAROM Paris, conform uzantelor a trebuit sa-mi fac prima intrare in acest spatiu pe aici si deci in loc sa zbor direct OTOPENI/ROMA, am zburat OTOPENI/PARIS/ROMA. Venitul de la Paris (tot spatiu schengen) la Roma, a amanat putin socul intalnirii mele cu “fenomenul italian”. Pe scurt, daca francezii imi acordarsera viza Schengen fara nici o problema, nu acelasi lucru s-a intimplat si cu italienii, unde un istet de la nu stiu ce politie(ca au gramezi) s-a gindit sa puna in computer in dreptul meu un asterisc, adica “ochio” cu romanul asta ca desi are rezidenta spaniola, nu e “pe bune” si mai simplu e sa nu-l primim (probabil ca si maica-ta, daca a solicitat intrarea in Italia in acea perioada a primit niste raspunsuri ciudate). La prima mea trecere de frontiera la Roma in calitate de pasager, l-am vazut pe ala de la frontiera cum se schimba la culoare si imi face vreo trei copii dupa pasaport. In aceste conditii, in primele luni petrecute la Roma, am incercat sa-mi clarific “prin relatii”situatia, adica : „EU NU SUNT VENIT AICI IN PLAN TURISTIC, DACA AVETI CEVA IMPOTRIVA MEA, VA ROG SA MA INFORMATI OFICIAL, EU IMI ANUNT INTREPRINDEREA MAMA SI “PAIDIOM”, O IAU DIN LOC!”

Raspunsul lor : „AVETI DOAR IN DREPTUL DATELOR DVS O ATENTIONARE, CARE DIN PACATE    ESTE CONFIDENTIALA SI NU VI-O PUTEM COMUNICA!”

In primul moment mi-am zis ca este vorba doar de niste imbecili de italieni care ii fac viata grea unui roman, pentru ca pot. Gandind un pic mai bine, am tras concluzia :

ASTIA DE FAPT ISI JUSTIFICA EXISTENTA CU MINE, INTOCMIND RAPOARTE PESTE RAPOARTE CU ORA SI MINUTUL IN CARE A TRECUT FRONTIERA “DUSMANUL PUTERII POPULARE” !

De cand Romania a intrat in UE, de cate ori am mai fost la Roma, am intrat in Italia cu cardul de identitate, fara sa mai am vreo problema cu “I miei amici italiani”. Ce mai conteaza senzatiile mele “nasoale” pe care le incercasem vazindu-l pe ala de la frontiera ca ma priveste ca pe un bandit international.