Amintiri 42 – PRIMA CURSA

In noua mea calitate de Sef Escala Chicago, am incercat sa organizez treburile la prima cursa, in asa fel incat sa nu existe elemente neprevazute. Din pacate “neprevazutul” avea sa ma bata pe umar, ba chiar avea sa-mi traga suturi in “partile moi” in acea zi. La check-in a venit la mine un cetatean, purtator al unei legitimatii in alte culori decit a mea, care mi-a spus pe un ton glumet (burlon), ca ar vrea sa vada si el avionul asta TAROM, mai de aproape. I-am raspuns ca, daca legitimatia ii permite, nu are nevoie de aprobarea mea.  Cum nu imi placuse nici privirea, nici tonul dumnealui, le-am intrebat pe fetele de la check-in cine este cetateanul.  Mi s-a raspuns ca este FBI-ul de pe aeroport, lucru la care, ca sa spun cinstit, incepusem sa ma gandesc si eu. Dupa aterizarea cursei mele, l-am reintalnit pe om “la burduf”, unde i-am spus: PUTETI VENI SA VEDETI AVIONUL DE CATE ORI DORITI DVS, CA LA MINE NU O SA GASITI NICI MACAR O ASPIRINA ! In perioada care a urmat, am avut cu dinsul o relatie corecta, adica fiecare si-a vazut de treaba lui.

De la Amsterdam venise “la volan”, comandantul Crucian, care isi efectua ultimul sau zbor, urmand ca dupa asta sa iasa la pensie. Dupa ce am terminat treaba si am degajat avionul catre Montreal, la intoarcerea la birou , am dat nas in nas cu intreg echipajul.  Bagajele cu lucrurile lor personale nu ajunsesera la Chicago si oamenii erau “fiare”. I-am spus comandantului :

-NU ARE ROST SA MAI PIERDETI TIMPUL PE AEROPORT, MERGETI LA HOTEL SI VOI INCERCA SA REZOLV SITUATIA CU MAXIM DE CELERITATE !

Dupa ce am verificat si am constatat ca bagajele echipajului nu ajunsesera la Chicago, am pus mina pe telefon si l-am contactat pe colegul de la Amsterdam, caruia i-am spus :

-BAI, VEZI CA “VRAJITII” AIA DE LA HANDLING DE LA TINE, AU UITAT SA IMBARCE BAGAJELE ECHIPAJULUI, CARE ACUM VREA SA MA LINSEZE AICI PE MINE ! ASTEPT  PANA CAND IMI CONFIRMI CA AI GASIT BAGAJELE SI MI LE TRIMITI MAINE “RUSH-URI” PE CURSA KLM, IN CAZ CONTRAR SI DACA SCAP CU VIATA, VIN ACOLO SI TE LINSEZ EU PE TINE !

Dupa primirea confirmarii ca bagajele au fost gasite si vor fi trimise pe cursa de a doua zi, am plecat la hotel, unde am prezentat comandantului si echipajului situatia, cu angajamentul ca a doua zi, cel mai tarziu la orele 20.00 pm voi fi jos in receptie cu valizele.

Totul a mers OK sambata, pana cind am prezentat telefonic situatia celor de la vama, cu care am avut urmatorul dialog :

-SPUNETI CA ESTE VORBA DE UN ECHIPAJ TAROM ?

-DA !

-SI CA BAGAJELE AU VENIT DE LA AMSTERDAM ?

-DA !

-ASTEPTATI !!!

Cred ca le-au verificat bietilor oameni si izmenele, cu caini specializati. Am ajuns  cu bagajele in receptie la SENECA, pe la orele 24.00 pm, cu mult dupa ce oamenii serbasera iesirea la pensie a comandantului,  imbracati “in uniforma”.