Amintiri 41 – AVANTAJ “SERVICIU” !
Luni dimineata am luat metroul si am plecat spre aeroport, la prima ora. Distanta dintre centru si aeroport era de vreo 28 km, iar cand metroul iesea la suprafata, aveai ocazia sa vezi o gramada de “maghernite”, pe langa care treceai foarte aproape, ca in filmul “BLUES BROTHERS”. Aceasta avea sa fie naveta mea zilnica, cu exceptia zilelor de cursa, atunci cand trecea Johnny sa ma ia cu masina. La ora 10.00 am , urma sa ma prezint cu originalul adresei TAROM si cu un mesaj de solicitare din partea AIR FRANCE, la Serviciul de Security al aeroportului, pentru obtinerea legitimatiei mele de acces. Pana la aceasta ora, am facut cunostiinta cu personalul agentului de handling, incepand cu Sefa de Escala, Veronique si terminand cu coordonatoarea de platforma a curselor TAROM, Leslie. Domnisoara Leslie a inceput conversatia cu mine, cu o intrebare :
-AUZI, PE TINE CUM TE CHEAMA ?
-CONSTANTIN !
-NU-I RAU, CA AI O MOACA BIZANTINA, DAR “CONSTANTINOPOL WOULD BE BETTER”
Spaniolii o trasesera pe limba lor si ma botezasera Constantino, iar italienii aveau sa ma numeasca un pic mai tarziu Santino, asa ca nu schimbarea numelui m-a mirat, ci faptul ca o americanca auzise de Bizant, cand ei deabia au idee pe unde vine Europa pe harta. Mai tarziu, am aflat ca donsoara Leslie, era studenta la Istoria Artelor la “fara frecventa”. Mi-e dor si acum sa o mai aud pe “nebuna”, cum striga in statie, dupa decolarea cursei noastre : TAROMSKY, AIRBORNE !!!!!
Oricum numele a prins si asa aveam sa fiu cunoscut de la un capat la celalat al terminalului, datorita lui “Leslie Botezatoarea”. La Security, dupa ce mi-au facut fotografia, cei de acolo m-au pus sa vad un film de vreo ora, in care se explica ce am si ce nu am voie pe aeroport. Dupa asta, m-am prezentat la Sefa Security, Doamna Martinez, care mi-a spus :
-SEMNEAZA AICI CA AI VAZUT FILMUL, ASTA ESTE LEGITIMATIA, DACA “CALCI PE BEC”, TE-AM RAS !!!
-MUY BIEN ENTENDIDO, JEFA !
Am plecat de acolo entuziasmat de operativitatea “no nonsense”, americana. La birou am fost informat ca au sunat cei de la TAROM New York si mi-au transmis ca sefa noastra de escala de acolo, fusese arestata la cursa de luni, pentru trafic de droguri (pastile de ecstasy). Pentru mine, deabia acum incepea “furtuna perfecta”. Cum aveam sa aflu mai tarziu, fata se prezenta la cursele Amsterdam-New York, fie ele TAROM sau KLM unde, “la burduf” i se preda, nu stiu de catre cine, un plic diplomatic romanesc (nu era mare scofala de falsificat), cu care ea , declarand “corespondenta diplomatica”, trecea prin vama si frontiera fara a fi controlata. Nu doresc sa fac supozitii, dar trebuia sa fii cel putin naiv, sa-i crezi pe cei de la DEA si FBI, niste “fraieri cocliti”. In final, s-a ales cu niste ani de puscarie “made in USA”. Mi-am spus ca trebuie sa-mi vad de treaba mea, asa ca impreuna cu Johnny pe post de “consigliere”, am inceput sa impart produse de reclama TAROM si solicitari de mici favoruri, pe la secotarele (check-in, alocare de sali de imbarcare, alocare pozitii parking etc.) unde TAROM-ul fusese destul de “vitregit” pana atunci. Cu ajutorul calendarelor, esarfelor si cravatelor TAROM, am reusit sa ameliorez simtitor situatia curselor noastre. La final am ramas cu niste brichete si pixuri de plastic cu sigla TAROM neimpartite, moment la care Johnny mi-a spus :
-AUZI, AM UN PRIETEN CONTROLOR DE TRAFIC, CARE ESTE CHIAR ACUM IN TURA !
-HAI SI ACOLO !
Asa am ajuns sa descind in Turnul de Control al Aeroportului O’Hare (unul dintre cele mai aglomerate aeroporturi din lume), unde le-am spus celor prezenti:
BAIETI, STATI ASA, CA V-A ADUS “MANDEA” NISTE BRICHETE SI NISTE PIXURI, DE CARE N-A AVUT “NEAM DE NEAMUL VOSTRU” !!!
I-a pufnit pe flacaii aia un ris de nu se mai opreau, dar “ofranda” mea a avut efect si din acel moment cursele TAROM nu au mai fost obligate sa faca “zona” (sa stea la coada) la aterizare pe Chicago.