Amintiri 40 – CHICAGO
In prima mea vizita nu vazusem mai nimic din Chicago, cele doua zile de sedere fiind petrecute pe aeroport si inapoi la hotel. Acum aveam ocazia sa arunc o privire asupra orasului , fara sa ma mai alerge timpul din urma. La AIR FRANCE lucra si un roman cu origini morosene, Johnny Big, pe numele lui adevarat Ion Big din Negresti /Oas. Era un excelent profesionist si un baiat de mare caracter, asa cum aveam sa descopar foarte repede. Cu Johnny aveam sa formez aproape instantaneu “un echipaj”, care a protagonizat aproape toate evenimentele perioadei petrecute la Chicago. Ca sa economisim bani de taxi pentru TAROM, Johnny a trecut la iesirea din tura , sa ma ia cu masina personala a doua zi sambata si sa ma duca “cu arme si bagaje” la noua mea resedinta din oras. Lasam in biroul AIR FRANCE din aeroport doar o cutie mare, plina cu produse de reclama TAROM, pe care o adusesem de la Bucuresti. Noua mea resedinta se numea SENECA si era un aparthotel destul de ponosit, situat pe East Chestnut Street si unde erau cazate echipajele TAROM. La receptie, cele doua domnisoare de culoare de acolo, m-au tot “amusinat” peste tejghea, pana cand nu s-au mai putut abtine si m-au intrebat direct :
-WHAT KIND OF COLOGNE IS THIS ?
Inainte de plecare, imi cumparasem din piata de la Dorobanti un aftershave AXE (care venea cu mai multe variante : Atlantic, Africa etc.). Le-am dat pe loc, un raspuns “la finetze” :
-IT’S A FRENCH ONE. IT’S CALLED AFRICA !
-AOUHH !!!
Ei bine, daca hotelul era cam prapadit, asezarea sa compensa din plin celelalte neajunsuri. Straduta asta “a castanului” facea legatura intre Michigan Avenue, bulevardul principal din Chicago si Lake Shore Drive, faleza lacului Michigan. Pentru o identificare mai precisa pe harta, daca te uiti la o fotografie “skyline” a orasului, vei sesiza un zgarie nori in forma de trunchi de piramida. Cam la poalele acestui edificiu numit Hancock Tower, se situa hotelul nostru. Duminica, avand la dispozitie o zi libera, am pornit sa explorez zona “la pas”. Foarte aproape de hotel, pe Michigan Avenue in zona numita Water Tower, se afla cel mai mare magazin al retelei de librarii BORDERS. Cu mii de carti, albume muzicale pe care putei sa le asculti la niste cabine special amenajate, filme pe DVD, a reprezentat pe durata sederii mele un adevarat ELDORADO. In partea cealalta, daca traversai Lake Shore Drive, ajungeai pe plaja orasului. Cu valuri si toata recuzita, lacul parea o mare mediterana parasutata in Midwest. Un pic mai tarziu, un localnic mi-a “racorit” entuziasmul, spunandu-mi ca apa lacului este foarte rece chiar si vara, scaldatul fiind aproape imposibil. Inspre nord, dupa ce treceai de faimosul Hotel Drake (protagonist al multor pelicule americane de actiune sau nu) ajungeai in zona “germana” a orasului, unde pe strada Schiller existau niste vile vechi, imbracate in iedera, care imi aduceau aminte de Floreasca in zilele ei bune. Daca o luai pe Michigan spre sud, dupa un parcurs mai lung, ajungeai la kilometrul 0 al orasului, in zona numita Chicago Loop. Aici se aflau foarte multe lucruri de vazut, pe care la voi pomeni mai tarziu in povestire, acum dupa minivacanta mea de duminica, urmand ziua de luni in care aveam sa intru in activitate cu motoarele la turatie maxima, cum se spune la tennis “din vole”.