Amintiri 37 – INDIA

TAROM opera in anii ’90 si cursa BUCURESTI-DELHI-CALCUTTA vv.

In 1997,  Directorul Operational TAROM, m-a  informat ca voi face parte dintr-o delegatie in India, unde urma sa asist Seful Biroului Contracte Handling, care trebuia sa renegocieze tarifele contractelor noastre  de handling pe cele doua aeroporturi indiene, pentru reducerea costurilor de operare a curselor noastre de aici. Treaba mea era sa asigur “logistica” (transport, cazare hotel, baremuri de deplasare, etc.) si sa fiu “mana doua” la negocieri (adica sa-i reamintesc partenerului de negociere care nu dorea sa coboare nivelul tarifelor, in calitatea mea de “practician” , de diversele neajunsuri din activitatea sa de handling anterioara). Indicatiile din partea conducerii, au fost succinte :

REZOLVATI REPEDE TREABA SI “BELLA CIAO”, NU STATI SA MAI ARDETI GAZUL PE ACOLO !

Conform indicatiilor, am conceput deplasarea cu plecare pe cursa noastra pana la Calcutta, intoarcere dupa ziua de negocieri de aici, cu bilete de serviciu pe cursa interna AIR INDIA la NEW DELHI, iar dupa terminarea treburilor , fuguta la Bucuresti pe o cursa TAROM de retur. Tocmai cand pusesem totul  la punct,  din partea conducerii a mai venit o cerere de a contacta  Aviatia Civila Indiana, care solicita insistent plata unei “datorii istorice” a TAROM fata de ei (niste facturi vechi pe care partea indiana sustinea ca le-a emis/trimis si pe care noi  nu le primiseram). Am spus OK, voi introduce in programul de la Delhi si o vizita la Aviatia Civila , numai ca, ce sa vezi, divizia lor financiara se afla la Bombay.  Acest lucru a mai suplimentat cu o zi sederea  in India si a complicat mult intoarcerea in tara. Nemaiputand sa prindem  returul pe cursa noastra, am contactat SWISSAIR si am solicitat doua bilete de serviciu pe cursa lor DELHI/ZURICH, urmaind ca de aici sa ne intoarcem in tara, pe cursa noastra ZURICH/ BUCURESTI. Cu ocazia asta urma sa vizitez trei mai orase indiene in loc de doua, dar trebuia sa ma misc “cu talent” ( ca Indiana Jones in fimul The Temple of the Doom), ca  nu cumva sa ramanem “agatati”, pe undeva pe traseu. Primul contact cu indienii la Calcutta, a fost ca o declaratie directa a acestora :

“THAT’S US”, CU BUNE SI CU RELE !

Popoarele din vest isi scot, dupa parerea mea, cu ostentatie “in vitrina” calitatile, ascunzand discret pacatele proprii “in debara”. La indieni pacatele sunt la vedere, pentru virtuti trebuind sa privesti un pic mai atent. Ex : Nu am putut sa ma bucur de o vizita la minunatul MARBLE PALACE din Calcutta, pentru ca am fost asaltat in permanenta, de copii care imi cereau un banut (daca dadeai la unul, trebuia sa le dai la toti). Am constatat ca cel mai bun mijloc de deplasare intr-un un oras indian, este faimosul TUK TUK, un triciclu cu motor. “Draiverii” acestor vehicule, erau un fel de ghizi, care posedau natural un radar ce ii facea sa se deplaseze dezinvolt prin traficul haotic si un GPS care le permitea sa te duca la orice adresa “la punct fix”.   La New Delhi, avand un pic mai mult timp liber, am luat un TUK TUK si am facut o vizita in orasul vechi. Ce minunati artisti  sunt micii mestesugari hindusi. Ce covoare, ce stofe, ce bijuterii migalite…..

De aici ti-am cumparat acea haina de piele cu cateva numere mai mare, gandind ca te va face pe la 11-12 ani, sa pari un “rock star” in grupul tau de prieteni.  La Bombay, ajungand  pe seara dupa negocieri, la hotel care era asezat pe faleza, am vazut ceva fantastic. Pe plaja imensa generata de refluxul oceanului, se vedeau pana  departe, in zare, grupuri de adulti si copii care jucau cricket. A doua zi de dimineata, oceanul revenise la locul lui si parca nu se intimplase nimic. Revenind cu picioarele pe pamant, in dimineata aceea ne-am intors la New-Delhi.  De la aeroportul de curse interne, ca sa nu pierdem legatura cu Zurich de pe cel international, am fost sfatuiti sa luam “naveta” ce facea legatura intre cele doua terminale. “The Shuttle”, era un autobuz construit, cred eu, cam in perioada in care India obtinuse independenta.  “Madre Mia”, ce calatorie a fost ! Am ajuns pe terminalul international cu cateva minute inainte de inchiderea check-in pentru cursa de Zurich. Dupa ce ne-am vazut “cu sacii in caruta”, fiind amandoi fumatori, am vrut sa aprindem o tigara ca se ne relaxam. Pe aeroport se implementase deja regula internationala cu limitarea fumatului, asa ca am intrebat un politist :

FITI AMABIL, UNDE ESTE ZONA DE FUMATORI ?

NU EXISTA O ASEMENEA ZONA, DAR UITATI-VA SI DVS LA MECIUL DE CRICKET !

La un televizor suspendat, se transmitea un meci de cricket, la care sa uita un grup de vreo 20 de hindusi asezati pe banchete.  Mirati, ne-am asezat si am vazut ca toata lumea “palma” tigara sub scaun……….