Amintiri 35 – Ziua cea mai lunga

Pe la mijlocul anilor 90’ , TAROM dezvoltase printr-o selectie naturala, sa-i spunem proprie, o retea de “operationali” (atat in aer, cat si la sol), capabili sa faca fata la orice situatie. Pentru gasca asta de duri, operarea unor curse pe Aeroportul Jalallabad (sa zicem), cu “check-inul” facut de Talibani si handlingul de platforma facut de Americani, nu ar fi fost de loc o problema insurmontabila. Eu nu am caderea sa apreciez cat de bun am fost, sau nu, in meseria de operational de aviatie (asta sa o aprecieze altii), dar pot sa te asigur ca de calit, din cauza nenumaratelor situatii pe care trebuisem sa la rezolv in timp real, fara prea mare ajutor din Centrala, eram calit precum otelul de Toledo. In anul 1995, noi inca nefacand parte din UE, Aviatia Civila din Romania aplica in privinta zborurilor comerciale, o politica de contingentare : EX Cate zboruri are voie TAROM sa opereze la Paris, atitea zboruri are voie si AIR FRANCE sa opereze la Bucuresti. Acest lucru nu convenea deloc partenerilor din vest, care inca de pe atunci doreau sa implementeze politica de “gimmie all you got”. Din aceasta cauza, sedintele de AOC de la Otopeni erau un adevarat carnaval. Ca sa explic un pic simplificat, o sedinta AOC este ca o sedinta de bloc, unde chiriasii (companiile aeriene) fac front comun pentru as apara interesele, impotriva proprietarului(aeroportul). La Otopeni in aceste sedinte, se crease o situatie stranie, in care companiile aeriene vestice “reclamau” TAROM-ul la Aeroport. La prima sedinta AOC la care am participat, Seful de Escala AIR FRANCE, s-a ridicat si a spus  ca din aeronavele TAROM au fost aruncate diverse obiecte pe platforma aeroportului. Ca sa clarific situatia, l-am intrebat :

PASSENGERS, FOR INSTANCE ?

Aceasta situatie incordata, a degenerat intr-una extrem de severa, pe la mijlocul lunii februarie 1995, cand la Otopeni au inceput sa se primeasca telefoane zilnice de amenintare cu bomba, numai in plaja orara de decolare a curselor TAROM. Acest lucru a dat peste cap orarul operarii curselor noastre si a macinat psihic operationalul de pe aeroport. La mijlocul lunii martie, atunci cand Aviatia Civila a cedat si a renuntat la contingentare, telefoanele de amenintare cu bomba, au incetat ca prin minune. Acest moment m-a prins cu personalul redus la aproape jumatate, din cauza concediilor medicale solicitate in acea perioada. Se pare ca Romania a intrat cu obligatiile in UE, cu mult inainte de aderarea propriuzisa. Nu ca vreau sa spun, “dar zic”. Si a venit ziua de 31.03.1995……..

Cursa TAROM de Bruxelles s-a prabusit la cateva minute de la decolare, langa comuna Balotesti. Din rapoartele expertilor care au analizat “cutiile negre”, se pare ca Batanoiu, comandantul cursei a facut infarct si a decedat in procedura de decolare, dupa care a urmat tragedia. La o ora de la producerea evenimentului, conducerea a plecat la Balotesti, pe aeroport fiind ramasi doar eu si Pilotul Sef, iar in Cladirea TAROM aflata linga aeroport, doar Directorul Comercial . Eu care in Spania vazusem ce inseamna un aeroport “scapat din mana”, m-am concentrat pe degajarea celorlate curse TAROM (din fericire efectuate cu alte tipuri de avioane decit cel prabusit, A310), care fusesera prinse in plina procedura de check-in si imbarcare a pasagerilor. Tin sa multumesc personalului operational TAROM si nu in ultimul rand agentului de handling LUTAS (actual GLOBEGROUND), care m-au ajutat enorm in aceasta situatie. Din nefericire, cei de la Comercial au intarziat si nu au “inghetat” instant rezervarile cursei implicate in tragedie, asa ca m-am pomenit cu o gramada de telefoane, inclusiv de la Ambasada Japoniei, cu privire la lista de pasageri.  

Ca sa  puna capac, cei de la aeroport au permis accesul mai multor ziaristi la biroul meu, ziaristi care nu vroiau sa priceapa in ruptul capului, ca eu in acel moment aveam alte urgente si ca nu ma ocup cu conferintele de presa. Ex : O domnisoara de la un post de radio, enervata de raspunsul meu “standard” ca la orele 1500 PM va avea loc o conferinta de presa la Aerogara Oficiala, unde vor primi raspunsuri la intrebari, s-a gandit sa faca pe desteapta (chiar gasise momentul potrivit) si m-a intrebat :

IN CONTEXTUL IN CARE DVS AVETI 50 DE OAMENI IN SUBORDINE, DINTRE CARE MAJORITATEA FEMEI, CUM COMENTATI NOUA LEGE A HARTUIRII SEXUALE ?

 In acel moment am abandonat abordarea mea civilizata in relatia cu presa si i-am raspuns :

DOMNISOARA, SUNTEM SI NOI SEFII MULTUMITI, PENTRU CA AVEM ACUM UN CADRU LEGAL, CARE SA NE PROTEJEZE !

 Pe la 1800 PM, intr-un moment de respiro, am gasit in frigiderul secretarei Directiei Operationale, niste slana de casa si am apucat sa inghit vreo doua imbucaturi, pina cand un coleg  de la “partea sedentara” (bagaje pierdute), m-a intrebat uluit :

CUM, TU POTI SA MAI MANANCI IN CONDITIILE ASTEA?    

I-am raspuns :

DACA AS STA SA PLANG, AR INSEMNA CA NU AM CE SA CAUT AICI !

Te rog sa ma crezi ca  nu a fost o simpla “fanfaronada”, ci pur si simplu asta este esenta muncii de operational. Trebuie sa rezolvi situatia ivita pe loc, pentru ca foarte multe depind de deciziile tale, in acel moment. Dupa aceea, este treaba ta ce simti tu in particular. Am plecat de la aeroport pe la 0100 am dupa ce pe la 12 noaptea am cazat o delegatie de experti  venita de la Airbus.

Am mai avut eu zile grele (inerente) in cariera mea de operational, dar dintre toate, aceasta a fost “ziua cea mai lunga” si a ramas, din pacate, marcata cu o cruce in calendarul meu.