Amintiri 33 – Next level cu “SANGRIA” la Toledo

In anul 1992 , am scos biroul TAROM si locuinta din ambasada si ne-am mutat in oras. Treaba asta a implicat rezolvarea unei multitudini de probleme dificile (permise de rezidenta, coduri de identificare fiscale, contracte de inchiriere, aprobari de la Bucuresti pentru achizitie mobilier de birou etc.). Cu toate dificultatile, aceasta perioada a fost pentru noi o trecere fantastica la “next level”, cu rezervari/emiteri bilete facute pe calculator, comunicare in timp real cu HQ prin mesaje ZZ si o gramada de alte minuni. Intrasem intr-o stare de spirit, ce putea sa fie definita prin:

„TOTUL PENTRU TAROM, TOTUL PENTRU VICTORIE ! „

Din lista celor sapte pacate capitale (Manie, Mandrie, Preacurvie….), taicatu’, ca orice “confederat” care se respecta, sufera (declarat) de pacatul mandriei in forma continuata. Ca sa vezi pana unde ajunsesem cu devotamentul fata de intreprindere, dau un exemplu: Trecand eu intr-o zi in vizita, pe la biroul din aeroport al prietenului meu ARTO SUTINEN, Seful Escalei FINNAIR, l-am gasit foarte furios. Omul fiind un baiat extrem de fin si manierat, l-am intrebat mirat ce s-a intamplat, primind urmatorul raspuns :

„ASTAZI TREBUIA SA INSTALEZ NOUL MOBILIER IN BIROUL DE AICI SI NU POT SA O FAC PENTRU CA NENOROCITII DE SPANIOLI DE LA SERVICIUL DE FURGONETE, CARE TREBUIAU SA VINA SI SA IA VECHIUL MOBILIER, CA SA-L DUCA LA GROAPA DE GUNOI, AU DISPARUT “CA MAGARUL IN CEATA” !  „

Vechiul mobilier era reprezentat de doua fotolii si o masa cu suport metalic si tablie de cristal, care ar fi venit “manusa” in sala de asteptare a noii agentii TAROM din oras. Fara sa stau pe ganduri, i-am spus prietenului meu :

„BAI ARTURO, IA PUNE TU MOBILIERUL ASTA VECHI IN SPATE LA BAIATU’, CA TE SCAP EU DE EL IMEDIAT !” 

Descrierea modului in care am inghesuit mobilierul in vechea DACIE a TAROM-ului, ar necesita un episod separat, asa ca nu o sa o fac. Rasplata pentru gestul meu eroic a venit, sase luni mai tarziu, in persoana domnului Lica SWEITZER, inspector financiar trimis de catre TAROM, sa controleze Agentia Madrid si care mi-a declarant :

„DUMNEATA TE FACI VINOVAT DE FAPTUL CA VREME DE SASE LUNI NU AI INTRODUS ACEST MOBILIER IN INVENTARUL TAROM !”

In gandul meu, i-am trimis un compliment “mamei” SWEITZER, care se facea vinovata, in opinia mea, de inscrierea fiului in inventarul planetei Pamant. Pentru conectarea in retea (cutover) a imprimantei de bilete, au fost trimise doua colege de le Bucuresti, pentru ajutor si instructaj. Dupa terminarea cu succes a operatiunii, le-am luat pe fete cu masina intr-o vizita fulger la Toledo. Dupa o jumatate de ora de plimbare, ele au vrut sa se aseze la o terasa si sa se racoreasca cu o bautura locala. Le-am comandat doua “sangria” servite reglementar in cani de lut si cu “chiciura de gheata” pe deasupra, atragandu-le atentia ca bautura racoritoare contine si vin rosu, pe care nu-l simti din prima din cauza faptului ca sangria se serveste foarte rece, dar ca in timp apar “efecte secundare”.

Avertismentul meu nu a fost luat in seama, fetele mai servind inca un rand. Drumul de la terasa si pana in parcare a fost precum celebra scena cu gascanul si cele doua gaste, din filmul de desene animate “ARISTOCATS”. In masina, fetele au dormit bustean tot drumul, trezindu-se deabia cand intram in garaj la Madrid. Fara sa-si faca vreun examen organoleptic preliminar, m-au intrebat  “ din prima” :

„TU NE-AI FACUT CEVA ?”

Ranit profund in stima mea personala, le-am raspuns intepat :

“EU DACA DORESC SA MA DECLAR UNEI DOAMNE IN MOD “ROMANTIC” SI “FERM”, O FAC ATUNCI CAND DINSA ARE POSIBILITATEA SA SPUNA NU !”