Amintiri 31 – Un gorjean din alta galaxie

Am aflat deabia acum de moartea lui Darie Novaceanu, la Madrid in 2018.

Probabil ca presa de pe aici, unde a avut multi dusmani, a cam “pus batista pe tambal”. Aparitia lui ca Ambasador al Romaniei la Madrid in decembrie 1991, a dat peste cap viata linistita (dolce far niente), a personalului diplomatic de aici. Balzac spunea ca un ambasador fara bani, nu poate face nimic pentru tara pe care o reprezinta. Novaceanu, care la acea ora era cel mai mare hispanist al Romaniei si care in Spania se simtea ca la el acasa, a reusit sa infirme opinia lui Balzac, demonstrand ca un ambasador de o imensa cultura si cu  relatii in tara unde activeaza, se poate descurca si cu bani putini. Pana la numirea sa la post, mai fusese la Madrid pentru diverse evenimente culturale si ne cunosteam. Trebuie sa fac o paranteza ca sa intelegi cum a decurs prima noastra conversatie in noua calitate a dinsului. Avand in acea perioada biroul in Ambasada, noi TAROM-ul foloseam “la comun” telexul aflat la parterul cladirii, impreuna cu cei de la economic, cu agentia de turism si cu cel de la cifru. Era un telex vechi, cu banda perforata, pe care noi il foloseam pentru transmiterea rezervarilor pe cursele noastre, catre Agentia Centrala. Era o munca de Sisif, tu trebuind sa creezi banda perforata pentru mesajul tau, banda pe care o bagai ulterior in aparat pentru transmiterea telexului. Cand iti era lumea mai draga si te apropiai de finalul mesajului, te pomeneai ca intra un mesaj din afara (incoming) care se suprapunea pe banda si trebuia sa o  iei “da capo”. Perioada cand aparatul era liber era pranzul, cand restul lumii din Ambasada se retragea la masa si eu profitam de ocazie pentru a-mi trimite linistit rezervarile. Aflat intr-o inspectie inopinata pe la birouri, Domnul Amabasador a ramas cam uimit gasindu-ma numai pe mine in zona. L-am lamurit imediat :STITI, EU MA CONDUC DUPA PERCEPTUL “TRABAJAR CON ALEGRIA” ! Probabil ca in acel moment, a tras concluzia ca “mistocarul” asta de la TAROM are ceva in cap si relatiile dintre noi au devenit mai apropiate. Foarte multe a facut acest om pentru Romania in perioada cand a fost la post si de asemenea sotia sa Miruna , care in scurt timp a ajuns presedinta asociatiei “damas diplomaticas” si prietena cu Regina Spaniei, Doña Sofia. Pur si simplu Ambasada Romaniei la Madrid se transformase intr-o Ambasada care conta. In anul 1993, Novaceanu a primit premiul “Luis Rosales”, pentru literatura in limba spaniola. Festivitatea de premiere a avut loc la “Casa de las Americas”, in prezenta mai multor posturi de televiziune spaniole. Nu mica mi-a fost mirarea, cand Dinsul m-a rugat pe mine, care in acele vremuri eram mandru posesor al unei camere video VHS, sa vin si eu la festivitate si sa filmez o caseta “pentru el”. M-am prezentat baietilor de la TELEMADRID, m-am asezat langa ei si am realizat filmarea “pe lumina lor”. Intorsi la Ambasada dupa festivitate, am fost invitat in biroul Ambasadorului, unde misterul s-a lamurit, dinsul dorind sa-l filmez recitand cateva poezii in limba spaniola, din volumul pentru care fusese premiat. Dupa terminarea filmarii, Ambasadorul Plenipotentiar al Romaniei in Spania, mi-a propus sa iesim la un bar din cartier, ca sa “ma cinsteasca”. In acel moment mi-am spus ca “daca e bal, bal sa fie”. Intrand cu dinsul “incognito”, intr-un bar din strada Principe de Vergara, i-am comandat barmanului: UN REY ALCALDE (un rege primar). Barmanul, ramas ca la dentist, m-a intrebat : UN QUE ? Era vorba de un cognac CARLOS III (rege al Spaniei care a sistematizat Madridul si care a ramas cunoscut in istorie ca “regele primar”). L-am lamurit pe barman:UN CARLOS TERCERO , HOMBRE ! Dupa ce mi-a adus cognacul, barmanul s-a uitat la noi si ne-a intrebat:  ACUMA, PE BUNE, SUNTETI DE LA “CAMERA ASCUNSA” ? Vreau sa spun ca a ris “plenipotentiarul”, de-i curgeau lacrimi in barba. Atata am putut sa fac si eu pentru un reprezentant de seama al culturii romanesti.