Amintiri 30 – O sambata speciala

Viata  de Sef de Escala TAROM pe A/P Barajas era complicata de faptul ca nu aveam credit la plata facturilor de “landing” si “handling”.  Inainte de plecarea mea la Madrid, am incercat sa fac ce stiam eu mai bine si anume sa constitui o baza de negociere formata din copiile facturilor pe care IBERIA le datora TAROM. Prima mea vizita oficiala, a fost la Departamentul Financiar IB, unde mi-am exprimat indignarea, trantind pe biroul Sefului lor de Departament, vraful de facturi si intreband cum este posibil ca IB (care nu zbura la Bucuresti pe atunci) fiind in situatia de debitor fata de TAROM, nu ne acorda credit la facturile de handling ? Dupa un moment in care nu a crezut ca este real ce se intimpla (probabil ca eram primul reprezentant din Europa de Est care il lua la intrebari),  seful a fost baiat amabil, a revizuit impreuna cu mine situatia financiara si mi-a declarant :

INTR-ADEVAR, IBERIA DATOREAZA TAROM ACEASTA SUMA, PE CARE O VOM PLATI, DAR CREDIT TOT NU VA ACORDAM !   

Am folosit multa energie sa nu-i spun ce gandeam cu glas tare, dar in sinea mea l-am gratulat cu o expresie care se traduce in spaniola cu “los muertos de tu madre” :

FACI PE MATADORUL CU MINE PE POST DE TAUR, PENTRU CA SUNT NASCUT IN PARTEA GRESITA A EUROPEI !

Pana la solutionarea problemei creditului, care a necesitat multa staruinta din partea noastra, lucrurile pe aeroport se defasurau cam asa :

-pentru factura de “landing”, ce trebuia platita in pesetas per tona/parte a avionului nostru, eu ma duceam la Pepa, de la Casa de Schimb Valutar din tranzit si o rugam sa-mi calculeze suma in dolari cat mai aproape de suma in pesetas datorata pentru landing. Dupa aterizarea avionului, il luam pe comandant, care venea de la Bucuresti cu dolari cash, mergeam la casa de schimb, dupa care plecam la briefing, pentru plata facturii in pesetas ;

-pentru factura de handling, care se platea direct in dolari catre IB, treaba era si mai complicata, pe langa “basic handlingul” contractat cu ei, putand sa apara cheltuieli neprevazute ;

Situatia asta putea genera intarzieri , care ar fi putut duce la pierderea de slot etc.  Din aceste cauze, circuitul meu prin aeroport, semana foarte bine, cu alergatul unui soricel intr-o roata, totul trebuind sa fie facut “contra cronometru”. Cu toate acestea, fata de activitatea din agentie (rezervari pe telex cu banda,scriere de bilete de mana, facturare, incasare, decontare….), asistenta curselor pe aeroport, era o variatie bine venita ( mai ieseai din birou, mai cunosteai lume noua etc.).

Tu ai venit pe lume intr-o sambata, zi de cursa ,evident. Intors de la aeroport, am fost informat ca “s-a rupt apa” si am plecat cu masina in goana catre spital. Aici, sora sefa a confirmat aparitia ta iminenta si m-a intrebat :

UNDE SUNT COSTUMUL COPILULUI, SAPUNUL, PARFUMUL ETC   ?

Surprins, i-am raspuns ca la noi la “ Rumania”, astea sunt date de spital, fapt care a iritat-o :

TE DUCI DUMNEATA ACUM SA LE CUMPERI SI SA NU TE INTORCI FARA !

In disperare de cauza, am dat fuga la singurul supermarket deschis sambata dupa amiaza in Madrid (JUMBO) si le-am rugat pe fetele de la informatii :

FETELOR, AJUTOR !

NASTE NEVASTA SI EU HABAR NU AM CE TREBUIE SA CUMPAR PENTRU COPIL !

Au lasat bietele fete totul la o parte si au dat fuga cu mine in magazin sa ma ajute. In zapaceala aceea, eu am uitat sa le spun ca la ecografie ai fost declarat baiat. Imi cer scuze fiule, dar sa stii ca primul tau costum a fost roz. Daca poti sa-mi acorzi circumstante atenuante, sa stii ca in anii ’90, se spunea ca un barbat foarte sigur de masculinitatea sa, se poate imbraca si in roz. Din pacate, acum, in secolul 21, sunt unii ferm convinsi, ca aceasta culoare este o solutie viabila la suprapopularea planetei.  

1 thought on “Amintiri 30 – O sambata speciala

    • Author gravatar

      Pot să-l consolez că pe mine trebuia să mă cheme Andrei și am crescut în scutecele bleu cam multe, că îmi făcuse mami trusoul până să mă nasc?

      Costel, avem mai multe pasiuni în comun – cititul, Toate pânzele sus (cartea mea de căpătâi, o învățasem pe dinafară de câte ori o citisem și ea m-a făcut să-mi doresc să devin scriitoare) și limba spaniolă. Cartierul nu, eu sunt made in ColenTexas și în Colentina am stat până la căsătorie, adică vreo 34 de ani…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.