Amintiri 29 – España

Timpul a trecut si iata-ma ajuns Sef de Escala TAROM la Madrid. Sa fii roman in Spania pe la inceputul anilor ’90, era ceva exotic. Din pacate, in zilele noastre, romanii din strainatate au mari probleme, din cauza faptului ca pentru “vinovati”, platesc “nevinovatii”. Pentru mine (si pentru temperamentul meu de bucurestean din parinti “confederati”), primul contact cu spaniolii, a fost ca o intalnire cu niste verisori primari, a caror limba o intelegeam aproape in totalitate, dar pe care nu o puteam vorbi. Iluziile mele ca pe un aeroport toata lumea vorbeste limba aviatiei/engleza, s-au spulberat “muy rapido” si astfel, fortat de imprejurari, dupa vreo patru luni petrecute la post, incepusem sa turui binisor in limba lui Cervantes.  Intre noi doi fie vorba, spaniola fiind o limba care se fereste “ca dracu’ de tamaie” sa lipeasca doua consoane una dupa alta ( si chiar in cazurile de exceptie in care nu are incotro, face in asa fel incat treaba sa nu sune rau, ex: España iso Spaña), mi-a cazut cu tronc.  A fost si va ramane pentru mine, ca o muzica in care sunt folosite numai acorduri majore. De la spanioli am invatat (si trebuie sa recunosc faptul ca s-a prins foarte repede de mine), ca trebuie sa traiesti intens ziua de astazi, ce va fi “mañana”, mai vedem……  

Ce nu s-a lipit de mine, a fost respectul lor enorm pentru mancare si orele de masa. Ce este drept, e ca nici alte nationalitati nu au inteles acest respect si pentru asta dau un exemplu : Intr-o zi, cam pe la pranzisor, eram in aeroport la Briefing, ca sa scot “metarul” pentru cursa mea de retur Madrid-Bucuresti. Era o operatinue simpla “cu autoservire”, in care tu bagai intr-un computer plasat in zona publica, ruta cursei tale si masinaria dadea pe loc, situatia meteo pe ruta respectiva.  La un minut dupa mine, a venit la Briefing, comandantul unei curse DELTA /Madrid-New York, care avea probleme de “slot” si care vroia sa depuna un nou plan de zbor, pentru a evita intarzierile pe ruta. Treaba asta implica predarea, contra semnatura, a noului plan de zbor catre spaniolii de la Briefing, care la randul lor, trebuiau sa predea rapid documentul catre Turnul de Control s.a.m.d.

Problema care s-a prezentat imediat, a fost ca la Briefing nu era nimeni, toti spaniolii de aici fiind plecati la masa. In aceasta situatie, americanul a aruncat o privire intrebatoare catre mine, care eram singura persoana “in sight”, fapt ce m-a determinat sa-l lamuresc :

OAMENII SUNT PLECATI LA MASA. DACA AI UN PIC DE RABDARE, IN 5-10 MINUTE APARE CINEVA !  

Dupa un moment de uluire, americanul a avut o reactie demna de filmele de actiune :

FUCK THE SPANISH !

FUCK THE TOWER !

FUCK THE AIRPORT !