Amintiri 26 – Sarcina cu peripetii
In pozitia de stagiar la TAROM in anul 1982 , erai privit ca “un lucru” ce trebuie sa fie supus unui tratament de soc (asa s-a calit otelul), pentru a deveni “un lucru folositor“ .Dupa o perioada de acomodare si instrutaj de doua luni, am primit pentru prima oara sarcina de ofiter de serviciu, la punctul de control de la intrarea in compania TAROM.
Era o sarcina pe care o preluai astazi la 07.00 AM si pe care o predai maine la 07.00AM (24H). Daca in timpul programului de lucru erai dublat de portarul companiei, dupa aceea ramaneai singur responsabil pe toata cladirea, fiind doar supervizat de ofiterul de serviciu, care te coordona din biroul directorului general al companiei. Pentru toata tevatura asta, primeai o zi de lucru de 8 ore ca recuperare, pe motiv ca noaptea dormeai (nu avea importanta ca nu dormeai acasa). Dupa parerea generala, dormitul pe canapeaua din ghereta portarului, era un “sport extrem”, dimineata trezindu-te complet “dezosat”. Sarabanda sarcinilor “de mare angajament” a mers crescendo, ajungand la apogeu in octombrie 1982, cand sefa mea de la Serviciul Plan Valutar, mi-a spus ca mi se incredinteaza o sarcina de mare importanta si anume aducerea sacului cu monede in valuta de la Aeroportul Mihail Kogalniceanu, Constanta. In anul 1982, inca mai existau curse charter cu turisti straini pe litoral (Ceausescu nu reusise sa distruga total acest turism). Sarcina mea era sa ma deplasez cu avionul la Constanta, sa primesc pe baza de proces verbal sacul sigilat cu monedele in valuta, ce se stransesera in sezon la casele de schimb valutar de pe aeroport si sa-l predau la intoarcere la caseria TAROM. In acel moment, TAROM mai avea curse regulate Baneasa-Constanta, curse ce se efectuau cu micutul avion cu elice AN24. La urcarea in avion, am prezentat comandatului legitimatia/delegatia si i-am explicat ca la Constanta, voi prelua la bord sacul(de 30 de kg). Intrebat daca am mai zburat cu avionul, am raspuns ca nu, iar dansul mi-a declarant solemn:
IN ACEST CAZ, TREBUIE SA-TI ARATAM CUM SE DECOLEAZA “IN VIRAJ DE LUPTA” !
Ca pasageri in avion in acel de sfarsit de octombrie, eram doar eu pe randul 1 si o bunicuta pe randul 3. Atunci cand sefa de cabina a facut anuntul cu “legati-va centurile de siguranta”, coana mare nu a auzit, sau nu a inteles, cert este ca nu si-a pus centura.
Cand au decolat nebunii in viraj de lupta, au ridicat-o pe babuta de pe scaun si au dus-o pe picioare pana au proptit-o cu capul in usa de la cabina echipajului, acolo unde a declarat furioasa :
FIR-AR AL DRACULUI BANDITU’ DE GINERIMIU’, CA I-A PLATIT PE CRIMINALII ASTIA SA MA OMOARE !
Vreau sa spun, ca pe drumul de intoarcere, chiar si atunci cand am carat sacul in spate ( ca de fapt asta era sarcina de mare raspundere) din aeroport si pana la Caseria TAROM, nu m-am putut opri din ras.