Amintiri 20 – Eu si prietenul meu, Valery

Academia de Studii Economice (ASE)  se mandrea , pe la sfarsitul anilor ’70 , cu cel mai mare numar de fete frumoase inscrise in fiecare promotie, din toata lumea universitara .

Ex/ niste fosti colegi de liceu, studenti la Politehnica, au trecut intr-o seara sa ma ia de la ASE  la terminarea orelor, pentru “a night about town”.   Ajungand in dreptul lor, am zis:

“SALUT, HAI SA MERGEM !”

Raspunsul lor a fost edificator :

“MAI LASA-NE SA NE UITAM UN PIC !”

Avand acest avantaj net fata de alte universitati, cursurile si seminariile se tineau intr-o atmosfera foarte placuta, perturbata doar din cand in cand, de mici incidente.Multe seminarii se tineau intr-o cladire de pe strada Moxa, dincolo de Calea Victoriei.

Intr-o zi aveam seminar la matematica in Moxa , cu Domnul Profesor Cozma (Dumnezeu sa-l odihneasca , a murit dupa revolutie intr-un accident stupid de masina).

Dansul nu admitea intarzieri la seminar, considerand acestea ca fiind insulte la adresa celor care fusesera punctuali, din respect pentru Dansul si ceilalti colegi .Fiind inzestrat cu o minunata voce de bas, aceasta se transforma atunci cand era suparat, intr-un marait periculos de joasa frecventa, pe care nu il mai auzeai, ci il percepeai direct “pe diafragma”.In acea zi, avea loc in Romania vizita presedintelui francez Valery Giscard.

Coloana prezidentiala, venind de la Aeroport, trebuia sa se indrepte pe Calea Victoriei spre Palatul Cotroceni .Desi plecasem de acasa cu timp suficient inainte, pentru a nu intarzia la seminar, am realizat ajuns la Calea Victoriei, ca nu o pot traversa pentru a ajunge la Moxa. Ambele trotuare erau pazite, in afara de militieni, de faimosii tineri in costume “de gata”, care nu permiteau nici unei muste sa traverseze.Asteptind sa treaca “alaiul”, am avut o viziune cu examenul la matematica picat si in vara si in toamna la RE’.

Intrand in sala de seminar cu zece minute intarziere, am auzit celebrul marait :

“AAA , DOMNUL VASILESCU NE ONOREAZA CU PREZENTA !”

Avand o inspiratie de moment, am dat replica :

“ DOMNULE PROFESOR , IMI CER SCUZE , DAR PE CALEA VICTORIEI M-AM INTALNIT CU UN CUNOSCUT, VALERY GISCARD , M-A SALUTAT OMUL SI NU PUTEAM SA TREC ASA, MAI DEPARTE ! SI CE V-A SPUS DANSUL ?

VA SALUT CU RESPECT, DOMNULE VASILESCU !

SI DUMNEATA CE AI RASPUNS ?

NOROC , MAI VALERY !”

A fost prima si ultima data cand l-am vazut pe Domnul Profesor zambind….

1 thought on “Amintiri 20 – Eu si prietenul meu, Valery

    • Author gravatar

      Am prins și eu seminarii în Moxa. Ne îngheța iarna stiloul în mână, stăteam cu paltoanele pe noi. Era polul frigului în tot ASE-ul. Iar curtea era pavată cu cărămizi, cărămidă – pauză – pauză – cărămidă, așa că ieșeam de la ultima oră pe întuneric și nu vedeam unde ne rupem gâturile…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.