Amintiri 2 – Doi ani mai tarziu

Prima amintire pe care o am, este de la varsta de 2 ani cind, in 1959 am participat la inmormantarea bunicului din partea mamei (mamaie pentru tine), in oraselul port la Dunare , Bechet. Pomenesc de acest orasel pentru ca strabunicul meu Dl Popescu (deci pe spanioleste ar trebui sa ma cheme VASILESCU/POPESCU) ,mare mosier si om de afaceri , era practic propietarul localitatii.

Bunicul s-a indragostit de o frumoasa fata “din popor” si l-a amenintat pe taica-su cu revolverul, ca daca nu-i da permisiunea sa se insoare cu frumoasa respectiva , il impusca. Pus in aceasta situatie , Dl Popescu nu l-a dezmostenit, dar i-a dat in proprietate doar firma de export cereale, excluzindu-l din restul afacerilor familiei. Bunicul s-a insurat cu aleasa inimii care , dupa cativa ani a fugit cu soferul familiei in Bulgaria, neuitand sa ia si toti banii din seiful firmei care a dat faliment . Asa a ajuns bunicul din fecior de mare boier, simplu functionar la firma la care fusese propietar.

Ti-am facut aceasta prezentare a familiei mamei , ca sa intelegi ca ai un trecut romantic  mai ceva ca in romanul lui Dumas JR.

Revenind , filmul pentru mine a inceput (nu stiu de ce) atunci cand tata m-a  urcat intr-o caruta cu bunicul mort, impreuna cu fratele meu care avea 5 ani pe vremea aceea.  Tin minte caruta oprindu-se la fiecare incrucisare de drumuri si tata aruncand monede la saraci.

Il mai tin minte si pe fratemeu (asta a fost inginer de mic) spunand despre capul bunicului care se zguduia in ritmul carutei, ca seamana  cu un bostan.   

Revenind la Floreasca , la varsta de 2 ani déjà familia se mutase pe strada Rachmaninov colt cu Strauss , acolo unde locuieste mamaie si acum.

Nu stiu daca ai observant , dar intre blocuri exista si niste suporti metalici folositi in anii ’50-’60 (cand nu prea existau aspiratoare) pentru batutul covoarelor.

Prima amintire a mea din cartier, o am ca privitor la jocul unor copii mai mari   care practicau un sport foarte popular in epoca si anume: doi concureti se agatau cu mainile de bara orizontala si cu picioarele (totul era permis) incercau sa-si doboare adversarul.

Dupa cum vezi , era un joc capitalist (eliminarea concurentei prin orice mijloace) practiat de niste copii nascuti in perioada comunista.

-VA URMA-