Amintiri 15 – Am castigat si la „masa verde”

Taberele studentesti reprezentau o evadare din traiul de zi cu zi petrecut sub regimul comunist . Astfel ,pe la sfarsitul anilor ’60 si alte categorii sociale au inceput sa-si petreaca vacantele in statiunile in care se aflau studentii, fiind tentate de atmosfera “altfel” generata de acestia.

Ultima mea tabara la Paraul Rece a fost organizata de Liceul Rosetti in vara anului 1971.  Intr-o zi , studentii au anuntat ca organizeaza un concurs de dans pe terasa clubului. Profesorii de la Rosetti aflati cu noi in tabara pe post de supraveghetori ,au hotarat sa participle si liceul nostru , desemnata  sa ne reprezinte fiind o colega , Mariana Gutstein , o dansatoare foarte talentata .

Ea m-a ales ca partner de dans pe mine si uite asa ne-am inscris si noi la concurs ,“just for the hell of it”. De inscris s-au mai inscris si altii din afara , in marea majoritate sportivi aflati in cantonament in statiune.  Juriul reprezentat de comandamentul taberei studentesti, ne-a desemnat pe noi doi castigatori ai concursului (probabil tot “ for the hell of it”).

In acel moment s-a dezlantuit iadul , antrenorii sportivilor sarind sa ia la bataie juriul , pe motiv ca sportivii aflati sub comanda lor , au fost mult mai buni .

Noi  , doi adolescenti de 14 ani , am ramas cu gura cascata in mijlocul ringului de dans, neintelegand ce i-a apucat pe astia.

Poate ca  lucrurile s-au mai schimbat , dar eu din acea zi am ramas cu impresia ca antrenorii sportivi se aseamana foarte mult cu plutonierii de infanterie. 

Ei bine, daca la Paraul Rece atmosfera era altfel, la Costinesti atmosfera era altfel bine de tot.  Inainte de a intra in subiect (care va cuprinde “finalmente” si viata mea de student ) , tin sa-ti fac o scurta prezentare , cu privire la formarea statiunilor de pe litoralul romanesc .

La inceputul secolului trecut , romanii mergeau  doar la Constanta (exista si un trenulet care facea legatura cu Mamaia unde pe plaja nu existau decat vestiare si o “buveta “ in stil Balbec/Marcel Proust)  si la Mangalia.

Intre aceste doua orase porturi nu existau decat sate si mosii particulare.