Amintiri 14 – Taberele copilariei

Bunicii tai (in dreapta in fotografie pe post de nasi) au absolvit Academia de Studii Economice , ramanand dupa aceea in cadrul ASE pe post de asistenti universiatari. Singura diferenta intre ei la absolvire a fost ca “mamaie “ a fost declarata sefa de promotie si miss facultate , situatie destul de rar intalnita (in majoritatea cazurilor “ori esti miss , ori esti sefa de promotie”).

Avand parinti “universitari” , vacantele copilariei si adolescentei mele au fost strans legate de doua tabere studentesti , Paraul Rece (arroyo frio) / munte si Costinesti/mare.

Prima mea “aparitie “ la Paraul Rece a fost in vara lui 1960 ,cand tata a fost numit directorul taberei studentesti. Statiunea pe vremea aceea era formata din mai multe vile insirate pe o distanta destul de mare si o vila comandament , care includea  clubul studentesc si o terasa unde seara se dansa pe muzica “live”.

Tata fiind ocupat cu adminstrarea taberei , mama mai iesea din cand in cand cu mine seara la terasa. Daca cineva incerca sa o invite pe mama la dans , se lovea de un refuz categoric , nu din partea dansei , ci din partea mea (oltean gelos de mic) : „E MAMICA MEA !!!!” 

Pana la urma studentii s-au organizat si invitarea mamei la dans se facea dupa ce un grup de studenti , baieti si fete , deturnau atentia “bodyguard-ului “ („hai, Costelus, sa-ti aratam ce ciuperca mare am gasit” etc.).

Clubul era transformat in unele seri in sala de Cinema , intr-o vara pe vremea cand terminasem clasa a sasea , a fost prezentat filmul “Aceasta Femeie” (Esa Mujer in original), avind in rolul principal pe celebra , pe vremea aceea , Sarita Montiel .

Pe scurt Sarita , vedeta de show business si “femeie la moda”, isi surprinde amantul (inevitabil locotenent de cavalerie si cartofor) in momentul in care, ramas fara bani la masa de joc , o liciteaza si pe ea . Sarita cuprinsa de o furie oarba, intra in camera , isi altoieste iubitul peste fata cu cravasa si ii striga : „AFARA !!!”

Ca sa realizezi  care era spiritul studentesc al acelor ani , trebuie sa-ti spun ca la aceasta scena , cineva din sala a dat raspunsul instantaneu : „LA TOAMNA, LA RE’ !”

Chiar daca dupa anul 1960 , parintii nu au mai fost implicati direct in conducerea taberelor studentesti , traditia s-a pastrat si majoritatea vacantelor de vara mi le-am petrecut in aceste doua locatii , despre care voi vorbi si in episoadele urmatore.