Amintiri 13 – Muzicuta „imbatata” cu talent

Dupa obtinerea aprobarii pentru serbare din partea conducerii, am inceput repetitiile in sala de festivitati a liceului.

Pe scena exista pe atunci o pianina la care eu si un coleg care lua lectii de pian “in particular”, ne-am gandit ca nu ar fi rau sa facem o sedinta de improvizatii “boogie woogie “ la patru maini, cu el pe partea dreapta (solist) si  cu mine pe partea stanga (sectie ritmica), pentru a mai destinde un pic atmosfera.

Colegele si colegii veniti in recreatie sa vada cum  merg repetitiile s-au hotarat sa prelungeasca “time-outul” si sa  “ go dancing”. Pe chestia asta conducerea liceului a fost foarte aproape sa voteze (tot la patru maini) revocarea autorizatiei pentru serbare, pe motiv de “school schedule disturbance”.

Pana la urma acest lucru nu s-a intamplat, dar cei doi protagonisti ai incidentului au primit un avertisment clar, ca la prima abatere “au imbulinat-o”.

AVEA TAICATU’ IN TINERETE UN TALENT SA INTRE IN BELELE, CEVA DE SPERIAT !

Inainte de inceperea serbarii un coleg si-a adus o sticla de vin Murfatlar in culise  (“corabioara” pentru cunoscatori), pentru a combate emotiile inerente.  

In spectacol, printre altele, eu trebuia sa acompaniez la muzicuta un coleg care interpreta melodia “Blowin’ in the wind” a lui Bob Dylan.

Era un moment solemn, cantecul fiind o puternica pledoarie pentru pace. La repetitii treaba mersese binisor si nu se anticipau probleme, dar cand am intrat pe scena am constatat ca cineva turnase “corabioara” in muzicuta, “blowin’ul” meu reusind sa scoata din instrument niste sunete “ in stare de ebrietate”.

De gluma asta il banuiesc pe colegul Iri Columbeanu, care nu fusese acceptat in distributie pe motiv de lipsa de catharsis si care se pozitionase in culise pe post de “groupie”.  

IRI BAIATULE, I OWE YOU ONE “MEIN BRUEDER” !