Amintiri 12 – Actor in devenire

Profesoara noastra de engleza de la liceu, doamna Veronica Focseneanu (nee Levitschi) avea acea rara calitate a marilor dascali de a patrunde fara probleme prin ceata din tartacutele noastre de adolescenti  si  a scoate tot ce era mai bun din noi.

Avind si o emsiune de “invatati limba engleza” la Televiziunea Nationala s-a gandit la un moment dat, pe vremea cand eram in clasa a zecea, sa faca o emisiune mai deosebita cu cantece, scenete s.a.m.d. La clasele dansei s-a declansat o selectie pe baza de cunostiinte de limba engleza (bifat) si ureche muzicala (fresca di giornata).

Filmarile s-au factut in vechiul studio de televiziune aflat pe langa Liceul 24 (actual Jean Monnet), in regia lui Andrei Bradeanu, iar cantecele au fost inregistrate in studio in noua televiziune de pe Calea Dorobanti, cu ajutorul marelui inginer de sunet Vintila (Tily) Arabolu.

Am aparut si eu intr-un rol principal pe post de “beefeater”, intr-o sceneta despre schimbarea garzii la Palatul Buckingham. Din pacate, regizorul a avut ideea sa filmeze sceneta “pe negativ” si atunci cand a venit vremea  “sa ma vada mama la televizor”, a trebuit sa-i explic: “MAMA, EU SUNT CEL MAI INALT DIN DREAPTA !”

Pentru cantece am beneficiat de ajutorul profesorului nostru de muzica domnul Manolescu, un om foarte cumsecade dar care avea o aversiune crancena fata de fumat, fapt ce il transforma in dusmanul nostru natural in lantul trofic. La prima repetitie in studio, eu si inca un coleg am fost exclusi din cor pe motiv ca avem vocile dogite de la fumat: “PANA MAINE NU MAI PUNETI TIGARA IN GURA, DACA MAI VRETI SA FACETI PARTE DIN COR !”

Suparati, ne-am asezat in spatele corului, in partea indepartata a studioului. Dispunerea in studio era urmatoarea: profesorul care dirija corul prin fereastra din camera de control, un microfon in fata corului si mult in spate noi doi. Cand a inceput inregistrarea noi il boscorodeam in “sotto voce” pe “Fasolescu”. Brusc l-am vazut pe domnul profesor ca sa opreste din dirijat si incepe sa gesticuleze la noi furios : “VEDETI VOI CE O SA PATITI, DERBEDEILOR !”. In acel moment am  realizat ce inseamna un microfon profesional si firma SHURE si-a capatat un loc binemeritat in stima noastra.

Intorsi la liceu cu noul nostru statut de vedete TV, ne-am gandit sa facem pentru colegii nostri o serbare in limba engelza ,“daca tot ne- am apucat“.

Despre cum a decurs serbarea voi povesti in episodul urmator.