Amintiri 11 – Talentul, bata-l vina!
Incep acest episod cu o paranteza, pe care o consider necesara, pentru cele ce-ti voi povesti mai incolo, despre viata mea de liceean. Cum fiecare generatie le are pe ale ei, moda pe vremea parintilor mei era muzica interpretata la acordeon. Tata a luat in tinerete lectii de acordeon la Scoala Populara de Arte (cu rezultate neconcludente), dupa care a vrut sa-i treaca instrumentul fratelui meu mai mare (inginer) si uite asa m-am trezit eu cu acordeonul in brate pe la varsta de 9 ani, luand lectii de muzica la Casa de Cultura a Sectorului 1 pe strada Slatineanu. Profesoara, fosta pianista de concert obligata “de nevoie” sa dea lectii de acordeon era o dura. Imi amintesc si astazi, repetitiile nesfarsite cu studii de pian transpuse pentru acordeon dintr-o camaruta de la subsolul cladirii, vecina cu centrala termica. La cea mai mica greseala cucoana te gratula cu o palma zdravana, pe mine cazand cel mai des magareata, pentru ca asa cum i-a declarat mamei :
„ESTE CEL MAI TALENTAT DIN PROMOTIA LUI DOAMNA SI TREBUIE SA PROGRESEZE IN MOD CONSTANT!”
…si uite asa, pe la doisprezece ani m-am vazut laureat la Festivalul Cantarea Roamniei (un fel de “Romanii au talent”), cu concerte mergand de la Teatrul de Vara din Parcul Herastrau, pana la Sala de Festivitati de la Casa Centrala a Armatei.
Cariera mea de “star” al acordeonului a luat sfarsit brusc, din cauza diferentelor ireconciliabile avute cu Doamna Profesoara, care nu admitea in repertoriul de concert decat muzica clasica sau populara, pe cand eu vroiam schimbari (tocmai se lansase in acele timpuri LED ZEPPELIN, BRO’!). Pe scurt in preziua unui concert la Casa Scanteii, eu care trebuia sa repet HORA STACATTO intr-o camera separata, m-am apucat sa fac o transpunere de la orga la acordeon a unei melodii instrumentale intitulata GREEN ONIONS, compusa de un organist american pe nume BOOKER T. , pe care il admiram foarte mult.
Intentia era sa ofer melodia impreuna cu formatia casei de cultura (bas, baterie si chitara armonie), ca o surpriza la bis. Din pacate, doamna Profesoara m-a auzit din camera vecina si asta a fost ultima palma pe care mi-a administrat-o, eu din acel moment dandu-mi demisia din pozitia de “marea speranta alba” a acordeonului romanesc. Si uite asa, cariera mea muzicala a luat sfarsit din cauza de : GREEN ONIONS.
Ca sa intelegi mai bine ispravile mele din viata de liceean la Caragiale, trebuie sa mentionez si faptul ca veneam de la Rosetti, care in acele vremuri era un liceu cu profil de limba engleza, eu prinzand prima promotie experimentala, cu ore de engleza incepand din clasa a 3-a (si deci atunci cand ti-am povestit ca invatasem cantecele din GIRL HAPPY nu exageram total).
Vad ca din pacate paranteza asta a fost cam lunga, asa ca hai sa o consideram o acumulare cantitativa, pentru saltul calitativ pe care il vom face in episodul urmator, cu viata mea de liceean la Caragiale.