Amintiri 38 – Nevoia de importanta

In facultate fuseseram avertizati ca, in meseria pe care ne-am ales-o, va trebui sa tinem seama in primul rand de “nevoia de importanta” a clientului.  Din spuma evenimentelor din 1989, aparuse la suprafata o noua categorie sociala, care considera ca “a fi tare in clontz”, este esenta sistemului capitalist, nou promovat in Romania. In cazul meu, unii pasageri adepti ai noului concept si care nu voiau sa-si plateasca excedentul de bagaj la check-in, incepeau conversatia cu mine “la intimidare”, intrebandu-ma :

STII DUMNEATA CINE SUNT EU ?

Dupa ce aruncam o privire in biletul de calatorie al dinsilor, raspunsul meu era invariabil :

PAI DIN CE SCRIE AICI, SUNTETI UN PASAGER LA CLASA ECONOMICA !  

In anul 1997, intre conducerea TAROM si sindicate se dadea o lupta surda, avand ca tema principala (printre alte pacate manifeste si de o parte si de cealalta), avionul mediu curier TUPOLEV 154.  Avind motorul “pe spate” (doua turbine laterale si una de absobtie sus), era unul din cele mai rapide avioane de la clasa lui. Problemele  la acel moment erau ca :

1/ Consuma benzina “in draci” (rusii nu au avut niciodata probleme cu “gazul”);

2/ Avioanele erau vechi si incepusera sa apara din ce in ce mai des , probleme generate de uzura ;

Conducerea insista pentru achizitionarea imediata  a modelului Boeing 737, ce urma sa inlocuiasca in flota Tupolevul, pe cand sindicatele ( in special Sindicatul Tehinc) se opuneau vehement acestei decizii, motivand ca batranul TU54 mai are inca resurse si achizitionarea de noi avioane este o cheltuiala inutila.  La un moment dat, lupta surda s-a transformat in lupta deschisa si, pur si simplu, sindicatele au intrat peste directorii TAROM in birouri si i-au dat afara. Pe chestia asta eu, in afara de faptul ca trebuia sa mentin in echilibru “bicicleta”operationala ramasa doar cu o singura roata ca o bicicleta de circ, trebuia sa suplinesc si postul de Director Operational TAROM.  In noile mele atributii se inscria si participarea la Sedintele de Consiliu Director TAROM, ce erau tinute de regula intre orele 2200-2400. Dupa discutarea problemelor urgente, cam pe la 2330 se trecea la probleme diverse. Intr-una din aceste sedinte, cam pe la 2345, Directorul General l-a intrebat pe Directorul de Zbor : AM PRIMIT O OFERTA DE LA O FIRMA DE VOPSIT AVIOANE, CE PARERE AVETI DOMNULE LUCA ?

Directorul de Zbor a dat un raspuns demn de antologia umorului :

DOMNULE DIRECTOR GENERAL, DACA SUNT IN STARE SA VOPSEASCA “TUPOLEVURILE” SI SA LE FACA “BOEINGURI”, PUTEM NEGOCIA ! Dupa o perioada, am fost convocat la  Directorul Comercial, care facea parte din noua conducere impusa de sindicate si care mi-a comunicat ca am fost propus pe postul de Director Operational. Am refuzat politicos :

DOMNULE DIRECTOR, EU AM DEJA APOAPE 4 ANI PE POSTUL DE SEF DE ESCALA.MAI BINE PENTRU COMPANIE AR FI ,IN OPINIA MEA, CA DIRECTOR SA FIE NUMIT UN OM CU O OARECARE EXPERIENTA OPERATIONALA, CU CARE SA POT FACE ECHIPA !

Motivatia mea era corecta, dar reprezenta numai o parte de adevar. Problema era ca desi nevoia mea de importanta imi cerea cu insistenta sa accept noul post, nu as fi putut in veci sa fiu de acord cu statutul de “om de paie”, care sa semneze ceea ce i-ar fi impus cei care l-au numit acolo.