Fiind nascut in zodia taurului (adica semn de pamant), mie mi-a placut mereu sa stau acasa.

Bunul Dumezeu (avand in mod cert si simtul umorului), a hotarat cu mine cu totul altceva, toata viata mea fiind o calatorie continua, datorata meseriei de sef de escala de companie aeriana, pe care s-a intimplat sa o practic mai bine de o jumatate din viata.

Din toata goana asta nebuna , consider ca lucrul cel mai de pret cu care m-am ales este un fiu nascut la Madrid si care traieste si acum in Spania. Fiind despartit de el de o distanta apreciabila (si de „fosta” divortat cam de multicel), principala modalitate de comunicare intre noi doi a fost corespondenta  si asa au aparut amintirile scrise pentru el in timp, amintiri pe care vreau sa le impartasesc si cu dvs pe acest Blog

  • Amintiri 50 – LONDRA
    Pentru mine, la varsta de 9 ani cand am inceput sa invat limba engleza, nu exista pe lume popor mai “extraordinary” decat britanicii. Pe urma, am mai crescut si parerea mea despre ei s-a nuantat foarte mult. Prima mea vizita la Londra in 1996, avea sa-mi indulceasca din nou parerea. Pe scurt, in 1996, am plecat impreuna cu cele 4…
  • Amintiri 49 –  INTRE RATIUNE SI SIMTIRE
    Spre sfarsitul anului 2001, situatia internationala, cu atentatul 9/11, s-a complicat foarte tare, trimitand unde de soc in toata lumea si afectand, cu precadere, companiile aeriene. Pe data de 11 Septembrie angajatii EL-AL, care erau vecini de palier cu noi, au hotarat sa ignore gramada de amenintari teroriste la adresa companiei lor, venite din toate partile planetei si sa ramana…
  • Amintiri 48 –  D’ALE PASAGERILOR…..SI NU NUMAI
    Ca operational de aviatie la sol, te afli in postura de “frontman” si asta nu inseamna solist vocal (ex: Mick Jagger la Rolling Stones), ci soldatul din linia intai al companiei, in relatia cu pasagerul. Cum sa gestionezi aceasta relatie, adeseori fiind pus in situatia de a rezolva, in timp real, o eroare comisa de companie si avand in fata…
  • Amintiri 47 – IL MASCHIO ITALIANO
    Barbatul italian, ca toti cei nascuti pe malul Mediteranei,de la greci la spanioli, traieste cu impresia ca este cel mai viril barbat de pe planeta, problema pentru el fiind cine vine pe locurile urmatoare. Nici prin cap nu ii trece, ca noi barbatii ne nastem si traim, doar cu “ce ne-a dat mamica noastra”, indiferent de locul nasterii. In marea…
  • Amintiri 46 –  VEDI ROMA E POI MUORI!
    La Roma am prins “cazare” intr-o mansarda “open space”, dotata cu o terasa ce permitea o vedere panoramica a orasului, pana departe catre Dealurile Alban.  Cum si la Madrid am stat pana in 1992 intr-un apartament ”cub” asezat pe acoperisul ambasadei, cu vedere catre muntii Sierra de Guadarrama , stau si ma intreb daca nu cumva asta am fost toata…
  • Amintiri 45 –  CIAO ITALY !
    Primul meu contact cu italienii in anii ’60, a fost furnizat de o emisiune difuzata la matineu pe postul de radio national, intitulata : “ La microfon , melodia preferata”. Pe principiul “cere si ti se va da”, formai un numar de telefon si spuneai : „SUNT CUTARESCU, DIN COMUNA CUTARENI SI DORESC MELODIA “CIRIPITA”!” Asta era in teorie, in…
  • Amintiri 44 –  SARBATORI “PE STIL VECHI”
    Revenit la Bucuresti la inceputul lui februarie 2000, eram tot cu gandul la romanii din Chicago. Probabil, de aceea, i-am trimis lui Johnny albumul de debut al trupei transilvanene NIGHTLOSERS.  Flacaii astia cantau  “coveruri” clasice de blues, boogie woogie si rock, cu niste aranjamente in care erau introduse elemente de folclor romanesc din Transilvania. Amestecul asta daduse nastere, dupa parerea…
  • Amintiri 43 – OAMENII SI ORASUL
    Imi cumparasem de la BORDERS albumul classic ZZ TOP, “Tres Hombres”. In zilele de cursa, cand ma lua Johnny cu masina la aeroport, ritualul era sa punem la  CD player , melodia LA GRANGE “la dus” si JESUS JUST LEFT CHICAGO , dupa decolarea cursei noastre ,“la intors”. La a doua cursa, am primit vizita Domnului Charles Smith-Inspector la FAA…
  • Amintiri 42 – PRIMA CURSA
    In noua mea calitate de Sef Escala Chicago, am incercat sa organizez treburile la prima cursa, in asa fel incat sa nu existe elemente neprevazute. Din pacate “neprevazutul” avea sa ma bata pe umar, ba chiar avea sa-mi traga suturi in “partile moi” in acea zi. La check-in a venit la mine un cetatean, purtator al unei legitimatii in alte…
  • Amintiri 41 – AVANTAJ “SERVICIU” !
    Luni dimineata am luat metroul si am plecat spre aeroport, la prima ora. Distanta dintre centru si aeroport era de vreo 28 km, iar cand metroul iesea la suprafata, aveai ocazia sa vezi o gramada de “maghernite”, pe langa care  treceai foarte aproape, ca in filmul “BLUES BROTHERS”.  Aceasta avea sa fie naveta mea zilnica, cu exceptia zilelor de cursa,…
  • Amintiri 40 – CHICAGO
    In prima mea vizita nu vazusem mai nimic din Chicago, cele doua zile de sedere fiind petrecute pe aeroport si inapoi la hotel. Acum aveam ocazia sa arunc o privire asupra orasului , fara sa ma mai alerge timpul din urma. La AIR FRANCE lucra si un roman cu origini morosene, Johnny Big, pe numele lui adevarat Ion Big din…
  • Amintiri 39 – TROUBLE, HERE I COME !
    La sfarsitul lunii Noiembrie 1999, cand “The One” si cu mine ne pregateam sa petrecemsarbatorile de iarna cu trecerea in noul mileniu acasa, intr-o atmosfera tihnita, ConducereaTAROM m-a informat ca trebuie sa “ma urc pe cal” (prima cursa disponibila) si sa plecdegraba la Chicago. Reprezentantul nostru de aici isi prezentase demisia si disparuse intr-odirectie necunoscuta, iar GSA-ul nostru local (general…
  • Amintiri 38 – Nevoia de importanta
    In facultate fuseseram avertizati ca, in meseria pe care ne-am ales-o, va trebui sa tinem seama in primul rand de “nevoia de importanta” a clientului.  Din spuma evenimentelor din 1989, aparuse la suprafata o noua categorie sociala, care considera ca “a fi tare in clontz”, este esenta sistemului capitalist, nou promovat in Romania. In cazul meu, unii pasageri adepti ai…
  • Amintiri 37 – INDIA
    TAROM opera in anii ’90 si cursa BUCURESTI-DELHI-CALCUTTA vv. In 1997,  Directorul Operational TAROM, m-a  informat ca voi face parte dintr-o delegatie in India, unde urma sa asist Seful Biroului Contracte Handling, care trebuia sa renegocieze tarifele contractelor noastre  de handling pe cele doua aeroporturi indiene, pentru reducerea costurilor de operare a curselor noastre de aici. Treaba mea era sa…
  • Amintiri 36 – INTERMEZZO
    In anul 1996, Dumnezeu privind catre pamant, a dat din nou cu ochii de mine. In loc sa-mi spuna de la obraz : OH NO, NOT YOU AGAIN, s-a gandit ca totusi, “una peste alta” sunt un baiat bun, asa ca l-a chemat pe Sfantul Petru si i-a spus : AJUTA-L PETRE SI PE CONSTANTIN, CA UITE-L, MAI ARE UN…
  • Amintiri 35 – Ziua cea mai lunga
    Pe la mijlocul anilor 90’ , TAROM dezvoltase printr-o selectie naturala, sa-i spunem proprie, o retea de “operationali” (atat in aer, cat si la sol), capabili sa faca fata la orice situatie. Pentru gasca asta de duri, operarea unor curse pe Aeroportul Jalallabad (sa zicem), cu “check-inul” facut de Talibani si handlingul de platforma facut de Americani, nu ar fi…
  • Amintiri 34 – From the beginning
    In luna Mai 1994, am revenit la Bucuresti, cu o stare civila incerta (in proces de divort) si fara prea multa tragere de inima, pentru proiecte viitoare. Pana la urma, am optat pentru Departamentul Operational al TAROM de pe Aeroportul Otopeni. M-am reangajat ca “deckhand”, adica adjunct al Sefului de Escala TAROM, Rodica Odobescu. In acele vremuri aeroportul arata (cel…
  • Amintiri 33 – Next level cu “SANGRIA” la Toledo
    In anul 1992 , am scos biroul TAROM si locuinta din ambasada si ne-am mutat in oras. Treaba asta a implicat rezolvarea unei multitudini de probleme dificile (permise de rezidenta, coduri de identificare fiscale, contracte de inchiriere, aprobari de la Bucuresti pentru achizitie mobilier de birou etc.). Cu toate dificultatile, aceasta perioada a fost pentru noi o trecere fantastica la…
  • Amintiri 32 – Un Monstruo Del Football
    Daca tot a venit vorba de mari personalitati romanesti cu care am fost contemporan la Madrid, nu pot sa nu il pomenesc aici, pe Gica Hagi. Dupa parerea mea, marea problema a echipei Real Madrid, este ca intotdeauna apare cate un jucator care se proclama sef si care “taie si spanzura”, punand jucatorii mai valorosi decat el sa incalzeasca banca…
  • Amintiri 31 – Un gorjean din alta galaxie
    Am aflat deabia acum de moartea lui Darie Novaceanu, la Madrid in 2018. Probabil ca presa de pe aici, unde a avut multi dusmani, a cam “pus batista pe tambal”. Aparitia lui ca Ambasador al Romaniei la Madrid in decembrie 1991, a dat peste cap viata linistita (dolce far niente), a personalului diplomatic de aici. Balzac spunea ca un ambasador…
  • Amintiri 30 – O sambata speciala
    Viata  de Sef de Escala TAROM pe A/P Barajas era complicata de faptul ca nu aveam credit la plata facturilor de “landing” si “handling”.  Inainte de plecarea mea la Madrid, am incercat sa fac ce stiam eu mai bine si anume sa constitui o baza de negociere formata din copiile facturilor pe care IBERIA le datora TAROM. Prima mea vizita…
  • Amintiri 29 – España
    Timpul a trecut si iata-ma ajuns Sef de Escala TAROM la Madrid. Sa fii roman in Spania pe la inceputul anilor ’90, era ceva exotic. Din pacate, in zilele noastre, romanii din strainatate au mari probleme, din cauza faptului ca pentru “vinovati”, platesc “nevinovatii”. Pentru mine (si pentru temperamentul meu de bucurestean din parinti “confederati”), primul contact cu spaniolii, a…
  • Amintiri 28 – Tributul datorat ( haraciul)
    In anul 1984 fusesem deja trecut pe lista cu “rookie for heavy duty”.  TAROM-ul efectua de doi ani curse charter cargo, ce transportau “marfuri speciale”produse la Cugir, catre tarile din Orientul Apropiat. Prin vanzarea acestor marfuri, statul roman (Ceausescu) spera sa stinga datoria externa contractata cu FMI. In drum spre destinatii, avioanele noastre traversau spatiul aerian turcesc si astfel, dupa…
  • Amintiri 27 – Iliada si Odiseea
    Natura urmeaza cursul ei firesc si larva se transforma in nimfa si in final in fluture. Asa si eu , pe la sfarsitul anului 1983, atinsesem stadiul de “farfalone”, moment in care conducerea companiei s-a gandit sa-mi incredinteze prima sarcina de serviciu “pe bune”. In acea perioada in Libia, activau firme romanesti (ARCOM , CONTRANSIMEX etc.), cu muncitori care lucrau…
  • Amintiri 26 – Sarcina cu peripetii
    In pozitia de stagiar la TAROM in anul 1982 , erai privit ca “un lucru” ce trebuie sa fie supus unui tratament de soc (asa s-a calit otelul), pentru a deveni “un lucru folositor“ .Dupa o perioada de acomodare si instrutaj de doua luni, am primit pentru prima oara sarcina de ofiter de serviciu, la punctul de control de la…
  • Amintiri 25 – My way
    In aceste conditii, in iarna anului 1982, am preluat un “job” pe care nu-l voia nimeni si anume cel de delegat permanent al Serviciului Tehnic . Era o slujba dificila, ce implica deplasari pe la diverse intreprinderi din tara, pentru asigurarea celor necesare, pentru buna functionare a hotelurilor. Oricat de obositoare era treaba, genera pentru mine o relativa neutralitate (cam…
  • Amintiri 24 – Iluzii pierdute
    Eu am terminat o sectie a Facultatii de Comert , numita ESAPT (Economia Serviciilor de Alimentatie Publica si Turism). Inca din timpul facultatii, dezvoltasem o adevarata pasiune pentru statiunea Baile Herculane. Intemeiata pe vremea imparatului Traian “ad aqua herculis” , devenise in secolul al XIX-lea o statiune la moda, frecventata de capetele incoronate ale Europei, fiind numita de catre unii,…
  • Amintiri 23 – Confruntarea titanilor
    In sezonul 1979 , am prins si eu loc la Vilele A (a dream come true). A fost o situatie privilegiata , mai ales pentru faptul ca puteam sa primesc “musafiri” in conditii civilizate. Nu mai vorbesc de faptul ca seara puteai sa inviti musafirul pe terasa camerei cu vedere la mare si sa-I spui “look” (nu mai era nevoie…
  • Amintiri 22 – Santiago Bernabéu à la Costinești
    Bunicul tau paternal a fost printre altele si arbitru de fotbal. Aproape “every given sunday” trebuia sa-l insotim la stadion, pentru a urmari partidele de fotbal pe care le arbitra. Nu iti poti imagina la cate “el clasico” DUNAREA GIURGIU vs CARPATI SINAIA, am fost obligat sa asist. Treaba  a mers asa, cam pana cand  am implinit 14 ani si…
  • Amintiri 21 – Un vietnamez promitator
    In vacanta de vara de dupa anul 1 de facultate, am ajuns pentru prima data la Costinesti, cu statutul de student “hecho y derecho”. Tabara studenteasca la sfarsitul anilor ’70 cuprindea : -“ringul” aflat langa Cantina 1 , unde se dansa pe muzica “live” , in principal formatia AMICII un fel de “house band”, dar mai apareau si formatii invitate…
  • Amintiri 20 – Eu si prietenul meu, Valery
    Academia de Studii Economice (ASE)  se mandrea , pe la sfarsitul anilor ’70 , cu cel mai mare numar de fete frumoase inscrise in fiecare promotie, din toata lumea universitara . Ex/ niste fosti colegi de liceu, studenti la Politehnica, au trecut intr-o seara sa ma ia de la ASE  la terminarea orelor, pentru “a night about town”.   Ajungand in…
  • Amintiri 19 – Piticul ca un leu
    In acei ani ,in Romania existau doar Facultati de Stat, la care trebuia sa dai examen pentru a fi admis , fiind in majoritatea cazurilor mai multi candidati pe un loc. Era o perioada dificila , din care ieseai “cam zguduit”. Din aceasta cauza , dupa sustinerea examenului de admitere , eu nu am mai asteptat rezultatul  si “prinzand o…
  • Amintiri 18 – „Eppur si muove”
    Nu stiu cand a fost inaugarata tabara studenteasca de la Costinesti , nu l-am intrebat niciodata pe tata , iar acum este tarziu…. Am ajuns la Costinesti  in vara anului 1966 , primul contact fiind pentru mine o surpriza totala,  de parca as fi dat “engage” , fiind “instant” teleportat in alta galaxie. A fost ca o intrare intr-un “Porto…
  • Amintiri 17 – Doi „G” si un „D”
    Secretarul General al PCR din anii 50-60 , Gheorghe Gheorghiu DEJ (Ana, Luca si cu Dej au bagat spaima in burgheji), era “in particular” un tip petrecaret. Dupa  ce (influentat fiind foarte tare de vintul rece venit de la Est) ,in anii ’50  a bagat spaima in burgheji , decimand practic elitele romanesti prin diverse puscarii , pe la inceputul…
  • Amintiri 16 – Dezvoltarea litoralului romanesc
    La inceputul secolului XX , Eforia Spitalelor din Romania (Ministerul Sanatatii) a decis , in urma informarilor facute de mai multi specialisti despre proprietatile curative ale namolului din Lacul Techirghiol , sa construiasca aici un sanatoriu. Zona (actuala Eforie Sud) , se afla pe atunci pe mosia unui boier moldovean pe nume Movila, care privind in perspectiva (asa cum a…
  • Amintiri 15 – Am castigat si la „masa verde”
    Taberele studentesti reprezentau o evadare din traiul de zi cu zi petrecut sub regimul comunist . Astfel ,pe la sfarsitul anilor ’60 si alte categorii sociale au inceput sa-si petreaca vacantele in statiunile in care se aflau studentii, fiind tentate de atmosfera “altfel” generata de acestia. Ultima mea tabara la Paraul Rece a fost organizata de Liceul Rosetti in vara…
  • Amintiri 14 – Taberele copilariei
    Bunicii tai (in dreapta in fotografie pe post de nasi) au absolvit Academia de Studii Economice , ramanand dupa aceea in cadrul ASE pe post de asistenti universiatari. Singura diferenta intre ei la absolvire a fost ca “mamaie “ a fost declarata sefa de promotie si miss facultate , situatie destul de rar intalnita (in majoritatea cazurilor “ori esti miss…
  • Amintiri 13 – Muzicuta „imbatata” cu talent
    Dupa obtinerea aprobarii pentru serbare din partea conducerii, am inceput repetitiile in sala de festivitati a liceului. Pe scena exista pe atunci o pianina la care eu si un coleg care lua lectii de pian “in particular”, ne-am gandit ca nu ar fi rau sa facem o sedinta de improvizatii “boogie woogie “ la patru maini, cu el pe partea…
  • Amintiri 12 – Actor in devenire
    Profesoara noastra de engleza de la liceu, doamna Veronica Focseneanu (nee Levitschi) avea acea rara calitate a marilor dascali de a patrunde fara probleme prin ceata din tartacutele noastre de adolescenti  si  a scoate tot ce era mai bun din noi. Avind si o emsiune de “invatati limba engleza” la Televiziunea Nationala s-a gandit la un moment dat, pe vremea…
  • Amintiri 11 – Talentul, bata-l vina!
    Incep acest episod cu o paranteza, pe care o consider necesara, pentru cele ce-ti voi povesti mai incolo, despre viata mea de liceean.  Cum fiecare generatie le are pe ale ei, moda pe vremea parintilor mei era muzica interpretata la acordeon. Tata a luat in tinerete lectii de acordeon la Scoala Populara de Arte (cu rezultate neconcludente), dupa care a…
  • Amintiri 10 – Trecerea la alt nivel
    Ca sa ajungi din Floreasca la liceu  la  Caragiale, existau doua variante: fie plecai pe jos, o “ taiai “ prin parcul de la patinoar si ajungeai in 20 de minute; fie (in criza de timp fiind) luai autobuzul 35 trei statii si ajungeai in aproximativ 10 minute; Eu in majoritatea cazurilor ma vedeam obligat sa recurg la varianta  a…
  • Amintiri 9 – „I do not apologize, that was my life, but I did not want this thing for you”
    Mama a spus în repetate rânduri, că pe vremea cînd era gravidă cu mine, la noi se afla in gazdă un unchi venit de la Craiova să dea admitere la facultate și care în loc să se pregătească pentru examene, citea romane. După părerea dânsei, faptul că-l vedea citind toată ziua a avut influență asupra fătului (adica asupra mea). Așa…
  • Amintiri 8 – Omul potrivit, la timpul potrivit
    Ca să vezi ce înseamnă omul potrivit , la locul și la timpul potrivit. La sfarșitul anilor ’60, în atmosfera apăsătoare ce a urmat după Praga ‘68, moment în care s-a dat de înțeles foarte clar că din blocul comunist se iese doar cu picioarele înainte , în România au aparut doi tineri: Ilie Nastase și Ion Țiriac, care pur…
  • Amintiri 7 – Floreasca has it all
    Acum cand se apropie sarbatorile de iarna, sa vedem cam ce era de facut in cartier in acest anotimp. Vazusem la televizor la Jocurile Olimpice de la Sapporo , meciuri de hokey pe gheata . In acel moment nu reusisem sa inteleg, de ce din 5 in 5 minute se schimbau liniile (cate cinci jucatori odata). Trebuie sa stii ca…
  • Amintiri 6 – Noua Ordine
    De astazi incepand cu orele 24,00  este “oficial” PRIMAVARA. Cu aceasta ocazie reiau povestirile  copilariei mele din fabulosul taram : FLOREASCA. Cineva care a citit aminitirIle mele anterioare, mi-a spus ca parca ar fi scrisorile lui “liceeanu” catre fiul sau. Cum eu consider ca acest personaj este lipsit de orice valoare, hai mai bine sa le comparam cu scrisorile lui…
  • Amintiri 5 – The promised land
    Noi am fost o generatie foarte “fizica”, pentru ca asa erau vremurile. Este adevarat ca pe la inceputul anilor ’60 aparuse televiziunea nationala si aveam si noi un televizor rusesc RUBIN 102 “ca sa fim  in randul lumii”. Problema era ca la capitolul programe pentru copii,  exista un singur serial numit “Capitanul Val Vartej”, care se difuza la orele 17,00…
  • Amintiri 4 – Prima la dreapta!
    Am vazut la TV un reportaj despre sarbatoarea florilor de cires in Japonia. O mare de flori albe, lampioane…. ce sa spun, impresionant (dar pentru mine monoton). Pe strazile din Floreasca exista zarzari, ciresi, corcodusi, salcami, tufe de liliac……… O plimbare pe aici primavara este ca si cum ai asista la o parada a modei unde modelele, toate diferite intre…
  • Amintiri 3 – Febra pustanilor si artistul inginer
    Apropo de jocuri , pe la 7 ani eram enamorado perdido de fetita unor vecini pe care o chema Silvia. Tin minte ca eram amandoi pe balansoar si ea se tinea cu o mana de maner sa nu cada si cu cealalta de rochita ca sa nu faca “o poza”. Pana la urma vecinii s-au mutat si eu am ramas…
  • Amintiri 2 – Doi ani mai tarziu
    Prima amintire pe care o am, este de la varsta de 2 ani cind, in 1959 am participat la inmormantarea bunicului din partea mamei (mamaie pentru tine), in oraselul port la Dunare , Bechet. Pomenesc de acest orasel pentru ca strabunicul meu Dl Popescu (deci pe spanioleste ar trebui sa ma cheme VASILESCU/POPESCU) ,mare mosier si om de afaceri ,…
  • Amintiri – Inceputuri
    Tin minte ca odata ai intrebat-o pe mamaie: Cum era Costin cand era mic? M-am hotarit sa-ti povestesc episodic (daca  mai  esti interesat). Copilaria mea a fost influentata mult de locul in care m-am nascut : Cartierul Floreasca. Ca sa ilustrez influenta acestui cartier al florilor asupra mea , redau urmatorul dialog din filmul Troia : -Briseis : Why did…